Oare există stradă în Bucureşti fără şanţuri transversale săpate recent, peste care treci cu mare băgare de seamă, dar hurducat, după ce în prealabil ai pus o frână teribilă, fiindcă şanţul nu se vede de departe?

Serios, dacă ştiţi c-ar fi, anunţaţi-mă prin intermediul forumului, vreau şi eu să mă plimb cu maşina duminica viitoare fără să mă zgâlţâi inutil şi fără să-mi obosesc rău piciorul drept acceleraţie-frână, acceleraţie-frână...

Mă tem totuşi că nu există aşa ceva. Pe toate străzile cu şanţuri dintr-astea - mi-a explicat cineva - s-au făcut săpături pentru introducerea de ţevi de gaze, de apă, de petrol, de lapte, de miere, nu ştiu exact, chestia e că sunt necesare, se înnoieşte ţevăraia veche. Şi pentru că întreg procesul de implementare presupune introducerea recipientelor cu pricina în pământ şi apoi lăsarea în paragină a zonei săpate, paşii se respectă întocmai şi se lasă aşa imediat ce s-a închis aşa-zisul fermoar asfaltat. Se doreşte crearea de adâncituri, probabil se simte apăsarea reliefului plat din partea de sud a ţării, drept pentru care toţi decidenţii contribuie la înfrumuseţarea peisajului, constituind văi mici, dar abrupte, la orice colţ de stradă. Da, şi în Sectorul 3, unde oamenii sunt supermulţumiţi, există. Toţi într-un suflet ţes vale cu vale relieful cel nou al capitalei. Nimeni nu se lasă mai prejos.

Eu încep să înţeleg întreaga „tehnologie“, toată lucrătura e pentru ca noi să ne simţim mai bine, mai răsfăţaţi, mai vii la volan, însă, câteodată, mi se mai face poftă să mă plimb lin măcar o sută de metri. Să preling maşina pe şosea exact ca în reclame, să o las să şerpuiască cu un abia perceptibil fâşâit dat de frecarea cu vântul, să nu se audă decât un „şşşşş“ binefăcător şi „jjjjjjjjjj“ gândurile mele. Ştiu, m-aţi prins, sunt în greşeală. În felul acesta m-ar lua somnul. La o astfel de monotonie, per