Ador conexiunile "intimplatoare". Iti trezesc mintea si o trimit sa zburde pe coclauri si pereti, in cautarea cailor verzi. Suprapunind calendarul bisericesc peste cel civil, am vazut ca anul acesta, in 15 iunie, Pogorirea Sfintului Duh s-a petrecut peste Fericitii Ieronim si Augustin, peste nefericitul Eminescu si peste nu prea fericitii candidati hacuiti si alegatori rupti, ramasi in turul doi, respectiv, in turul pantalonilor. Despre ultimii nu mai aduc vorba, deoarece, nu-i asa, cei din urma vor fi cei dintii. Dar asupra celor din primele rinduri, peste care S-a coborit Sfintul Duh, trebuie sa ma opresc barem cu politete, caci ei singuri duc razboiul nevazut, despre care credem anapoda, din toti rarunchii secularizati, ca, fiind acesta invizibil, daca nu se vede, nici nu ne priveste. Semnificatiile Pogoririi Sfintului Duh dupa inaltarea la ceruri a Mintuitorului sint foarte diferite in lumea crestina. Ortodocsii spun ca atunci s-au pus bazele Bisericii pamintene, in care Dumnezeu lucreaza continuu prin Sfintele Taine si preotii Sai ce isi primesc harul, in succesiune directa, de la primii apostoli. Teologii catolici sustin ca aceasta temelie a fost pusa mai inainte, atunci cind Hristos I-a spus Apostolului Petru: "Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui." Astfel se argumenteaza primatul Sanctitatii Sale Papa, ca singur descendent direct al Sfintului Petru, cel dintii episcop al Romei si considerat a fi primul Papa catolic. Protestantii afirma ca, dupa coborirea Sfintului Duh asupra oamenilor, acesta a devenit un bun al tuturor si oricare crestin poate avea o relatie directa cu Dumnezeu, fara sa apeleze la preoti, episcopi, patriarhi sau papi, despre care cred ca sint niste intermediari, nu doar inutili, ci chiar rau-voitori. Uite de aceea, simpozioanele si intrunirile asa-zis ecumenice ma am