Noile imnuri naţionale par nişte glume. Săptămâna aceasta, Kosovo şi-a ales imnul: un motiv muzical de 58 de secunde, fără cuvinte, semnat de compozitorul local Mehdi Mendiqui. Nu este o alegere curajoasă, scrie « Financial Times », pentru o ţară fondată foarte recent, cu o istorie făcută din războaie şi pe care nu toţi vor să o recunoască. Dificultatea de a găsi o compoziţie destul de convingătoare spune multe nu numai despre Kosovo, ci şi despre conceptul de imn naţional.
Imnurile cântă eroii naţionali căzuţi în lupta sau invazia duşmanilor. Sunt vremuri delicate, nu numai pentru Kosovo, scrie publicaţia britanică. « God save the Queen » este un imn mai puţin semnificativ astăzi, când represiunea rebelilior scoţieni nu mai este de actualitate.
În Spania, căutarea informală a unui text pentru « La marcha real » s-a împotmolit la pasaje problematice precum « Viva Espana ». Dacă spaniolii nu reuşesc să cadă de acord pentru a spune « viaţă lungă Spaniei » este clar că imnurile naţionale nu mai sunt la modă.
Cel mai antrenant imn naţional, « La Marseillaise » evocă încă irigarea câmpiilor franceze cu sângele impur al armatelor străine. Foarte emoţionant, dar nimeni nu se mai gândeşte că această ipoteză stă în centrul politicii franceze. Oricât de pasionant ar fi, nici o ţară nu ar mai alege un imn ca « La Marseillaise ».
Lumea a devenit un loc mai puţin eroic, dar mai bun. Federaţia Unită a Planetelor din Star Trek are un imn fără cuvinte. Kosovo pare să deschidă strada de urmat. Să aplaudăm idea de a fluiera imnul naţional.
(15:00)
