Tergiversat de 18 ani, dosarul dublei crime din Piaţa Victoriei este „omorât“ de disensiunile existente între şefii Secţiei Parchetelor Militare. Sursa: EVZ

1 /.

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale“ (art. 6, alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale).

În România, după aproape 18 ani de proces, o sentinţă de condamnare a unui ofiţer SPP, plimbări dintr-un sertar într-altul, audieri şi reaudieri, dosarul „Frumuşanu-Crăiniceanu“ reintră în ciclul „natural“ al stagnării.

În ultimele nouă luni, ancheta privind uciderea, cu un proiectil de semnalizare tras din clădirea guvernului, a celor doi tineri, în timpul mineriadei din septembrie 1991 - Aurica Crăiniceanu şi Andrei Frumuşanu - a devenit mingea de ping-pong a conducătorilor Secţiei Parchetelor Militare, colonelul Ion Vasilache şi adjunctul său, generalul Dan Voinea.

Divergenţele tot mai acute dintre cei doi prelungesc criza, deja cronicizată, în care a intrat solu- ţionarea cazului. Pe acest fond, România are toate şansele să-şi atragă o nouă condamnare din partea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO). Prescrierea faptelor are scadenţa în anul 2023.

Curat legal

Pe scurt: dacă, în septembrie 2007, Dan Voinea a preluat cazul de la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial (PMTMT), unde dosarul zăcuse şapte ani, în mai 2008 procurorul- şef Ion Vasilache a retrimis cauza la acelaşi PMTMT. Paradoxal, în noul război al ordonanţelor semnate de cei doi şefi, şi Voinea, şi Vasilache susţin că au acţionat legal.

„Frumuşanu-Crăiniceanu“ este unul dintre cele mai vechi şi „celebre“ dosare aflate pe rolul justiţiei româneşti, după 1989. Dar ancheta a suferit în timp mai multe „accidente“. @N