Nicolae Linca, singurul pugilist român campion olimpic, va fi înmormîntat azi la Feisa, satul în care şi-a trăit ultimii 30 de ani din viaţă.
S-a stins vineri seară, la fel de tăcut cum a fost în ultimele luni. Abia mai scotea cîte un sunet, deşi privirea şi pumnul strîns păreau să sugereze că aude, înregistrează, simte. Nicolae Linca n-a mai rezistat însă. La 79 de ani, chinuit de Alzheimer, Parkinson şi coxartroză, a cedat în faţa bolii, după ce luptase ani buni ca un adevărat boxer ce a fost. Singurul pugilist campion olimpic lasă un gol imens în istoria unui sport ce numără alte numeroase succese.
Linca va fi înmormîntat azi, la ora 13:30, la Feisa, în judeţul Alba, acolo unde a trăit în ultimii aproape 30 de ani. Preşedintele României, Traian Băsescu, a fost printre primii care au trimis o coroană, alături de cele de la Primăria Alba şi de la Consiliul Judeţean.
Trupul fără viaţă al fostului boxer a rămas acasă, soţia sa, Elena, veghindu-l cu devotamentul cu care l-a îngrijit încă de cînd au apărut primele semne ale bolii. “Nu mai ştie ce se întîmplă în jurul său, nu se mai poate mişca. Îi dau să mănînce şi mă rog la Dumnezeu. De două ori pe zi îi schimb pampersul, dar fără ajutorul a două vecine n-aş putea”, spunea Elena Linca în ianuarie, atunci cînd campionul olimpic împlinise 79 de ani. Suferinţa a fost lungă şi dureroasă. Încet-încet, dar sigur, fostul sportiv s-a refugiat în lumea lui, una populată de amintiri, visuri şi mult box. Pumnii strînşi pînă în ultima clipă o confirmă.
Istorie cu suferinţă
Nicolae Linca a cîştigat finala olimpică de la Melbourne, în 1956, avînd mîna dreaptă ruptă la încheietură. Şi-a fracturat-o încă din primul meci, dar nimeni n-a ştiut, toată lumea a crezut că e vorba doar de degetul mare. A strîns din dinţi şi a cucerit aurul. Înainte de Melbourne însă, a
