Florian Bichir: „Achiziţionarea de arme e o modă proastă, care va trece probabil odată cu civilizarea societăţii.“
De ce îşi cumpără românii arme? Conform Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), sunt înregistraţi legal nu mai puţin de 90.000 de deţinători de arme, dar numărul celor ilegali este greu de controlat.
România nu este o ţară bananieră. De bine, de rău există un stat de drept, iar dincolo de răfuielile periodice dintre diverse clanuri, nu cred că e nevoie să umbli cu pistolul pe stradă. Nu suntem ca-n Bulgaria de acum câţiva ani, când jaful armat la câte un stop ajunsese deja un peisaj normal, o frântură banală a vieţii cotidiene.
Cu excepţia celor care chiar au nevoie - şi aici îi includ pe bodyguarzi şi pe agenţii de schimb valutar -, procurarea unei arme mi se pare un moft. Un gest teribilist, pentru că în mulţi dintre noi zace un John Wayne, un însetat cavaler al dreptăţii.
Adevărul este că „şmecherii“ îşi cumpără arme ca să impresioneze, să arate că în afară de bicepşii lor mai au şi alte variante la îndemână pentru a demonstra cât de tari sunt ei. Alţii, spălaţi pe creier de atâtea filme, de atâtea seriale fără de sfârşit ale televiziunii de bodegă OTV, simt nevoia să se protejeze. Să apere marele domeniu compus din două-trei camere, plasma şi fotografia soacrei. Hei, oameni buni, nu trăim în Vestul sălbatic. Nimeni nu va intra peste tine în casă, dacă te ştie un biet angajat sau un pârlit de bugetar.
Americanizarea aceasta a gesturilor a dus în România la situaţii tragicomice. „În timp ce ăia din America doar le ameninţă pe victime şi trag numai în momentul în care şi ele scot o armă, interlopii noştri trag oricând şi în oricine, sub imperiul emoţiilor mai ales!“, explică prof. univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist cu peste 35 de ani vechime. La noi, bang, direct în
