Traseul prin rezervaţia naturală de lângă Turda e facilitat de trei poduri suspendate deasupra văii Hăşdate. La fiecare pas, turiştii descoperă noi peisaje sălbatice. Cum vii dinspre Cluj spre Bucureşti, imediat după dealurile domoale de lângă Turda, pe dreapta, apar semeţe Cheile Turzii. Sursa: Calin Ilea
1 /.
La prima vedere, par doi masivi stâncoşi, care cândva erau unul singur şi care au fost despărţiţi de o vale, Valea Hăşdate, nu mai adâncă de o jumătate de metru.
Cheile Turzii sunt datate de istorici încă din vremea dominaţiei romane, când în zonă exista o carieră de piatră care asigura necesarul oraşului Potaissa, azi Turda, dar şi al unităţilor militare romane care erau cantonate aici. Urmele exploatării romane au putut fi văzute până în secolul XlX.
Peste 60 de peşteri
Ca să ajungi la rezervaţia naturală Cheile Turzii, trebuie să treci de Turda. La bifurcaţia cu drumul spre Câmpeni, trebuie să faci la dreapta vreo zece kilometri până la indicatorul spre satul Cheia, unde începe calvarul rutier. Dar problemele cu drumul le uiţi repede.
O potecă lată la început de un metru jumătate, tot mai îngustă pe parcurs, se întinde de-a lungul defileului străjuit de cei doi masivi ai Cheilor Turzii. Poteca de munte te poartă când pe partea dreaptă, când pe stânga. Din când în când, trei podeţe te trec de pe un versant pe celălalt.
Primul pod, „Vizuina Spălată“, te duce spre poteca de la poalele versantului denumit „Peretele cu trepte“, care atinge înălţimea de 300 de metri. Marea grijă este să nu te trezeşti cu vreo piatră în cap. Cum treci de această porţiune, poteca din piatră şlefuită de miile de turişti care vin anual te duce spre al doilea pod, „Mijlocul Cheii“. E un loc ameţitor: cei doi versanţi ai Cheilor, cu pereţi aproape drepţi, se înalţă spre cer de o parte şi de alta.
