Prima reacţie la arestarea ciclistului italian Riccardo Ricco, una dintre puţinele vedete de anul acesta, a fost: călăul Turului Franţei 2008.
A doua reacţie: eroul Italiei e victima unui sistem.
La prima vedere, lucrurile par simple. Ricco s-a dopat, fără ştiinţa managerului şi a medicului echipei Saunier Duval. Prevenit că se întâmplă ceva, a râs pe seama zvonurilor ca un om cu conştiinţa curată. Ajuns în faţa anchetatorilor, s-a jurat pe viaţa mamei lui că nu s-a dopat. Riscă trei ani de închisoare, o amendă penală, şi doi ani de suspendare. Dezamăgită de eroul ei, televiziunea italiană a fost pe punctul de a suspenda transmisiunile directe. Presa scrisă s-a dezlănţuit. „Înaltă trădare!“, clamează „La Gazzetta dello Sport“. „Un pirat!“, strigă „Corriere della Sera“. „La Stampa“ e cea mai dură, mizând pe faptul că Ricco a declarat că modelul lui este Pantani: „Da, e ca Pantani. 50 kg de carne, de oase şi de dopaj. Seamănă cu Pantani. Este Pantani. O replică greţoasă“.
La a doua vedere, lucrurile nu mai sunt deloc simple. Campania antidopaj a organizatorilor Turului n-ar fi trebuit să lase multe speranţe celor care erau ispitiţi să calce strâmb. Manageri, medici şi ciclişti. Nu era nici cea mai mică îndoială că cicliştii vor fi controlaţi la sânge şi că vor fi pedepsiţi. Unii ştiau că sunt urmăriţi cu mare atenţie. Ricco, de exemplu. Din cauza unei particularităţi a compoziţiei sângelui, el era bănuit că foloseşte substanţe dopante.
Fusese scos din cauza unui certificat emis de Uniunea Ciclistă Internaţională (UCI), care atesta particularitatea cu pricina. Nu e exclus ca acesta să fi fost motivul aroganţei lui Ricco atunci când, înmulţindu-se zvonurile de dopaj în ce-l priveşte, s-a oferit singur controlului. Medicul Agenţiei Franceze de Antidopaj, care a comunicat rezultatul pozitiv, susţine că laboratorul a depista
