Blonda trimisă de la centru să facă ordine la Constanţa a primit ovaţiile injurioase din partea unor oameni care depun eforturi serioase de cîţiva ani încoace să scape de Mazăre. Un Mazăre care nu are nevoie de traseiştii constănţeni – „Nu mă interesează ce fac, nu îi primesc în partid. Au pus constant piedică proiectelor mele, pe care Constanţa le vrea, acum nu pot veni la PSD“. Jocurile pentru putere în teritoriu sînt din ce în ce mai acerbe odată cu venirea alegerilor parlamentare, iar centrul, prevăzător, încearcă să aibă sub control fiecare sucursală mare. Aşa cum se poate observa, micul PD-L-ist de provincie s-a săturat să fie împuns şi împins în toate direcţiile de „personalităţi Elene“. Seamănă uşor cu vechile războaie ale Greciei antice cînd apărea cîte o Elenă gata să producă un război. Cazul Constanţa are, aşadar, două direcţii pe care le poate urma: fie conflictul se dezamorsează prin forţa Centrului asupra teritoriului, fie acesta se extinde şi către alte sucursale, care s-au săturat să fie cărăuşi de voturi către Băsescu, Boc-poc sau noile specii democrate Valeriu Stoica sau Stolojan. Revolta teritoriului – sau a periferiei (fără vreun sens peiorativ) – apare ca un fenomen normal în cazurile în care alegerile au adus rezultate slabe. Aşa cum s-a întîmplat şi la Constanţa, rezultatele proaste au adus critică şi demiteri de la Centru. Este, aşadar, Elena Udrea persona non-grata în Constanţa, aşa cum vuieşte presa? Da. De două ori. În primul rînd pentru că orice persoană care ar fi fost trimisă pentru a face curăţenie ar fi fost întîmpinată cu opoziţie. Şi în al doilea rînd, pentru membrii constănţeni, care se simt nedreptăţiţi de falsitatea capetelor PD-L-iste, Elena Udrea reprezintă apogeul băşcăliei politice. Udrea a declarat că acum „oamenii au avut curaj să vorbească deschis, pentru prima dată“. Într-adevăr, oamenii au avut curaj să vorbească,