Mircea Cărtărescu: „Am fost uluit când am aflat că prietenii mei, oameni pe care-i iubeam, Andrei Corbea şi Sorin Antohi, au făcut rapoarte către Securitate“.

Urmăresc de câtăva vreme o polemică pe o temă dureroasă şi extrem de delicată între doi intelectuali şi persoane publice pentru care am mult respect. Scriitoarea Herta Müller a trimis de curând o scrisoare ziarului german „Frankfurter Allgemeine Zeitung“, în care protesta energic împotriva faptului că doi intelectuali români acuzaţi că au fost informatori ai Securităţii, Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, au fost trimişi de ICR la o şcoală de vară românogermană organizată de Institutul Cultural Român din Berlin. Nu este posibil, se spunea în scrisoare, ca oameni care şi-au recunoscut trecutul de colaboratori ai Securităţii să reprezinte România în programele publice de peste hotare. La acest protest s-au asociat mai mulţi scriitori germani de origine română. La rândul său, Horia- Roman Patapievici, preşedintele ICR, a răspuns printr-o scrisoare deschisă adresată Hertei Müller, respingându-i acuzaţiile la adresa ICR.

Instituţia pe care o conduce, scrie el, nu practică discriminarea estetică, religioasă, morală etc. Mai mult, în cazul punctual al foştilor colaboratori ai Securităţii nu există, în România, o procedură care să le interzică accesul la exprimarea publică, la funcţii şi demnităţi. Dacă cei doi intelectuali au fost solicitaţi de către partea germană, preşedintele ICR n-a avut cum şi de ce să se opună trimiterii lor. În esenţă, denudată de componenta emoţională, la asta se reduce polemica de faţă, una dintre cele mai semnificative din ultimul timp. Care este statutul foştilor colaboratori, dovediţi, ai aparatului comunist de represiune, mai ales în condiţiile în care CNSAS-ul a fost lipsit de putere prin decizie politică?

Cât de mult trebuie să apese stigmatul mo