* Kung Fu Panda (SUA, 2008), de Mark Osborne; Scăpaţi de Smart! / Get Smart (SUA, 2008), de Peter Segal.
Hai să numărăm personajele memorabile din Cartea Junglei (Walt Disney, 1967): Baloo, Bagheera, King Louie, Shere Khan, Kaa, elefantul colonel, vulturii menestreli... OK, suficient. Acum hai să numărăm personajele cît de cît memorabile din noul film de animaţie produs de DreamWorks, Kung Fu Panda: păi panda însuşi (cu vocea lui Joe Black), maestrul său (cu vocea lui Dustin Hoffman)... şi mai cine? Am fost surprins să descopăr pe genericul de final numele unor actori celebri ca Angelina Jolie, Jackie Chan şi Lucy Liu: personajele lor - respectiv o tigroaică, o maimuţă şi o viperă, care mai de care mai tare la kung fu - nu se remarcă prin nimic. Prin ce se deosebeşte personalitatea tigroaicei de personalitatea viperei? Şi cu ce contribuie maimuţa la distracţie? Nu ţin minte nimic din ce face ea în film - nici un gag, nici o replică. Imaginaţi-vă un Jungle Book în care Baloo şi Bagheera nu reuşesc să se impună ca personalităţi distincte, iar King Louie nici nu se vede. Ce mai rămîne din distracţie? Ei bine, la fel de puţin oferă şi Kung Fu Panda. E ceea ce Hollywood-ul numeşte - pompos - un film high-concept: un film ai cărui realizatori au avut o idee ("Hai să facem un film de arte marţiale ca la carte, dar cu animale!") şi atît. Bine, hai să fiu drept. Realizatorii nu fac nimic deştept sau neaşteptat cu poncifele filmului de kung fu (lucrurile decurg exact după tipicul unei producţii Shaw Brothers din 1972, iar dialogul e doar un pic mai şmecher), dar în scenele de acţiune sînt destul de creativi. Şi lipsa de isteţime de aici e de preferat isteţimii ăleia ieftine - specialitatea casei DreamWorks (Povestea unui rechin, seria Shrek) - care se manifestă prin nenumărate trimiteri la alte filme, reclame, evenimente publice ş.a.m.d., majoritatea atît de "la zi
