Am mai scris despre tendinţa multor obişnuiţi ai studiourilor TV de-a folosi mai multe cuvinte decât e cazul pentru transmiterea unui mesaj.
Am scris, de asemenea, despre reticenţa unora de-a folosi dicţionarul altfel decât proptindu- l în uşă când bate vântul şi e curent în casă. Greu, pătrăţos şi incomod, acest obiect îşi arată efectele mai ales când nu-l deschizi. În felul acesta, distanţa dintre ignorare şi ignoranţă se comprimă, iar căderea în ridicol e însoţită de o bufnitură dizgraţioasă. Atât vorbele de prisos - agasante prin repetare -, cât şi lufturile semantice au de câtăva vreme un portdrapel semeţ ca amorul propriu al unui gascon.
Din prima categorie face parte o formulă care răvăşeşte peisajul media: „faptul că“. Rar mi-a fost dat să văd o cramponare mai hotărâtă de aceste trei silabe fără conţinut. Iată doar câteva exemple de folosire inutilă: „Antrenorul Ioan Andone le-a spus jucătorilor faptul că îi aşteaptă un meci greu“ (Realitatea TV); „Ministrul sănătăţii a declarat faptul că medicamentele nu se vor scumpi“ (Antena 3); „Liderii de sindicat au subliniat faptul că nu sunt mul- ţumiţi de oferta guvernului“ (TVR 2). Înlăturaţ i „faptul că“ şi veţi vedea că mesajul nu suferă. Dimpotrivă. E însă foarte greu să sădeşti această idee în mintea unor oameni care dau impresia că sunt plătiţi la numărul de cuvinte.
Din a doua categorie se distinge proasta întrebuinţare a expresiei „a avea şanse să“. Aici urmările sunt năprasnice, fiindcă e vorba de o contradicţie internă a mesajului. De pildă, ce să înţeleagă privitorul prieten cu limba română când află, de la Sport.ro, că „Dacă nu va face urgent transferuri, echipa X are mari şanse să retrogradeze“? Nici în domeniul medical nu stăm mai bine, câtă vreme postul Acasă TV ne prezintă drama unui bolnav care, dacă nu e operat de urgenţă, „are şanse să-şi piardă viaţa“. Pe aceea