Jocurile Olimpice moderne au fost văzute de numeroase state ale lumii drept momente în care îşi pot manifesta ambiţiile şi idealurile. Dacă ar fi vorba de cele sportive nu ar fi nicio problemă, ba dimpotrivă, dar în joc erau ambiţii politice.
Cinci ediţii la rând, din 1972 până în 1988, Jocurile Olimpice de Vară au fost influenţate decisiv de decizii politice. În 1972, la Munchen, 27 de state africane au decis să nu trimită niciun sportiv la Olimpiadă. Motivul: participarea Rhodesiei (actualul Zimbabwe), ţară care avea legături de prietenie cu Africa de Sud, stat contestat pentru politica sa de apartheid. Până la urmă, Rhodesia a fost exclusă de la JO 1972 cu numai patru zile înainte de startul competiţiei.
În 1976, 28 de state africane care aveau sportivi calificaţi la Montreal, au renunţat să participe la Jocuri pe motiv că Noua Zeelandă a încălcat boicotul sportiv împotriva Africii de Sud. Echipa de rugby a Noii Zeelande a susţinut un meci împotriva Africii de Sud, care încă "suferea" de apartheid. Tot în 1976, cu amintirea atentatelor anti-israeliene din 1972, Comitetul Internaţional Olimpic a decis să nu accepte China şi Taiwanul, din cauza divergenţelor politice grave dintre cele două state asiatice.
În 1980, 65 de state, în frunte cu SUA şi RFG, au boicotat JO găzduite de Moscova în semn de protest faţă de invazia rusă din Afganistan.
Ruşii s-au răzbunat patru ani mai târziu, când mai multe state comuniste, printre care URSS, Germania de Est şi Cuba, au boicotat JO găzduite de Los Angeles. Singurele state comuniste prezente la Olimpiadă americană au fost România, China şi Iugoslavia. "Boicotul comunist" a fost şi unul dintre motivele pentru care, în clasamentul pe medalii al JO 1984, România a ocupat locul doi, cu 20 de medalii de aur, 16 de argint şi 17 de bronz. Primul loc a fost ocupat de Statele Unite, care
