Apariţia operatorilor "de cablu" prin satelit a scos dintr-o relativă izolare românii din afara ţării. Cu câteva sute de euro, oricine îşi poate monta o antenă parabolică şi poate

Apariţia operatorilor "de cablu" prin satelit a scos dintr-o relativă izolare românii din afara ţării. Cu câteva sute de euro, oricine îşi poate monta o antenă parabolică şi poate urmări toate programele din ţară. Ştirile nu mai vin acum cu ziarele ajunse cu o săptămână întârziere ci sunt urmărite "live".

Până la sfârşitul anului 2004, pentru românii răspândiţi prin Europa, era aproape o misiune imposibilă să vadă programele tv din ţară. Programul cel mai uşor de recepţionat era TVR Internaţional... O alternativă la televiziunea publică era ProTv Internaţional, dar nici aici nu lipsesc polemicile.

Retransmiterea celebrelor "Ştiri de la ora 17.00" a pus de multe ori România într-o lumină defavorabilă în ochii telespectarilor occidentali. Nu este surprizător pentru un român plecat la muncă în Italia, să audă un italian cum vorbeşte cu dispreţ despre "România de la ora 17".

Explicaţia e simplă, ori e căsătorit cu o româncă, ori are prieteni români "fani" ai ştirilor senzaţionale. În afară de cele două programe enumerate, puţini instalatori români reuşeau să pună împreună un pachet de zece programe, fiind exluse oricum principalele programe generaliste, TVR1, TVR2, ProTV, Antena1, etc.

Licenţe teritoriale

Apariţia platformelor digitale DTH (Direct to Home) a dres oarecum busuiocul pentru diaspora românească, dar a complicat lucrurile pentru cei care trăiesc din drepturile de autor. Sistemul se bazează practic pe "adunarea" semnalelor mai multor televiziuni şi retransmiterea lor, prin intermediul unui satelit.

Este nevoie de o antenă satelitară (parabolică) şi de un receptor adecvat. În acest joc, intră mai multe variabile, cum ar fi poziţia sateli