Gimnastele României au terminat pe trei la Beijing, iar Nicolae Forminte a explicat reţeta prezenţei pe podium neîntreruptă în ultimii 32 de ani. Povestea merge mai departe: gimnastele României au obţinut ieri medalia de bronz în întrecerea pe echipe. România pe podium: o imagine clasică la Olimpiade. Sursa: Reuters
De 32 de ani, de la acel Montreal înnebunitor al Nadiei Comăneci, n-am mai lipsit de acolo! Ultima Olimpiadă fără România între primele trei a fost München 1972.
Ieri, la Beijing, Gabriela Drăgoi, Steliana Nistor, Anamaria Tămârjan şi Sandra Izbaşa au adunat 181,525 de puncte şi au dus România pe locul 3, în urma unor „dream-team-uri“ imposibil de bătut: China şi SUA.
Româncele au început cu un aparat-problemă: paralele. Niciuna n-a gafat, iar Steliana Nistor (calificată în finală la acest aparat) a obţinut un 16,150, cu care a trimis echipa noastră pe un loc 5 în „intermediar“.
Româncele nu gafează
A urmat bârna, unde fetele au avut exerciţii curate, dar cu notă de plecare mică. Sandra Izbaşa a excelat: 15,600. În tribună, părinţii ei, Roxana şi Florin, îşi potoleau emoţiile strângând în pumni un colţ de steag tricolor. La final, mândri de fata lor, jubilau: „Vedeţi că n-a murit gimnastica românească...“. Aşa e, n-a murit. O ţin în viaţă mai ales pasiunea unor fete ca Sandra şi ambiţia lui Nicolae Forminte de a arăta că medalia olimpică nu e marcă înregistrată a celei mai bune fabrici de specialitate din istorie: Bellu&Bitang. După al doilea aparat, am mai urcat un loc. De pe 4 şi cu două aparate favorabile în faţă (sol şi sărituri), deja o medalie începea să se contureze.
Rusoaicele se prăbuşesc
La sol, gimnastele antrenate de Forminte au păstrat reţeta: exerciţii nu foarte complicate, executate fără greşeli. Izbaşa a obţinut un 15,550. Între timp, rusoaicele că
