Facts: Mona Musca n-a spus inca nimic. N-a spus daca va candida pe listele PD-L, independenta sau deloc. Stim doar de la Gheorghe Stefan ca aproape ar fi convins-o sa candideze intr-un colegiu din Neamt. Tot Pinalti l-a curtat pe Mitica Dragomir, refuzat ulterior de PD-L. Mai stim de la Emil Boc ca, spre deosebire de cazul Mitica, PD-L ar accepta-o pe liste. In rest nu stim mai nimic, sursa zero tace, dar tara spumega. Dar daca va candida de pe pozitii de independenta? N-ar fi mai simplu?
Opina indulgentilor din PD-L este ca faptele ei bune cantaresc mai greu decat faptele rele in balanta judecarii carierei sale de om politic. Tot ei considera ca Mona Musca a platit destul in plan politic, suferind un meritat oprobiu public, totusi disproportionat in raport cu pacatele sale: a turnat si a mintit. Cele doua pacate, la ordinea zilei printre politicienii romani, sunt mai greu de iertat unui om care clama deunazi onestitate si o inalta statura morala. Ei, indulgentii, considera totusi ca Mona Musca nu este exilata pe veci din politica si ca, la fel ca in dreptul penal sau civil, o greseala se poate rascumpara printr-o sanctiune. Tot ei cred ca si-a ispasit pedeapsa: a demisionat din Parlament, s-a retras din viata politica activa, s-a acoperit de rusine si umilinta. Acum, gata!
Opinia intransigentilor este ca partidul incalca mari principii ridicate la rang de stindard de Traian Basescu si de insasi Mona Musca: condamnarea comunismului, legea lustratiei, dreptate si adevar. Ei, intransigentii din sfera intelectualilor de dreapta, cred ca aceste valori vor fi spulberate de revenirea unui anti-simbol pe listele PD-L. Recuperarea Monei Musca ar amplifica dezamagirea si confuzia. Tot ei pledeaza pentru condamnarea pe viata a politicianului Musca, fara drept la apel, amnistiere sau reabilitare. Deceptia lor este prea mare ca sa mai poata ierta, consecv
