Pentru cine mai lupta taranistii? "Marele" partid al taranistilor s-a rupt in doua. De o parte, grupul din jurul lui Marian Milut si a lui Aurelian Pavelescu, reunit la Sinaia, a hotarit participarea taranistilor pe listele PNL la urmatoarele alegeri parlamentare. De cealalta parte, vechii membri de partid, ramasi alaturi de Gheorghe Ciuhandu si Radu Sarbu, adunati la Bucuresti, au decis sa mearga singuri in viitoarea confruntare electorala. Problema in acest conflict mai degraba ridicol pentru un partid de 1% nu este neaparat cine are dreptate. De altfel, este dificil de spus care dintre cele doua tabere are mai multe sanse sa salveze PNTCD de la moartea care se apropie cu pasi repezi. In prima varianta, eventuala accedere (pe listele PNL, dar pe colegii uninominale) a unor taranisti in Parlament deschide posibilitatea formarii unui viitor grup parlamentar propriu, care sa lupte pentru renasterea partidului. In acelasi timp, exista insa pericolul ca respectivii alesi, mult mai interesati de propriile nevoi, sa treaca definitiv in tabara liberala, miscare care ar conduce la asimilarea PNTCD de catre PNL. In a doua varianta, taranistii vor sa-si tina soarta in propriile miini. Votul uninominal poate fi sansa unei recuperarari partiale a acestui partid, daca PNTCD ar propune candidati viabili la alegerile din toamna. Dar exista acesti candidati? Marea drama a acestui partid este faptul ca nu a invatat nimic din propriile greseli. Dupa opt ani de la esecul de la alegerile din 2000, taranistii inca nu au inteles ca sint singurii responsabili pentru infringere. Guvernarea catastrofala dintre 1996-2000, caracterizata in special prin incompetenta si nepotism, la care s-a adaugat jalnica prestatie a lui Emil Constantinescu (mai ales in a doua parte a mandatului), a creat premisele unei respingeri in masa a acestui partid. Cu toate acestea, taranistii inca dau vina pe Iliescu