Partidul Imaculat (deja doldora de dalmaţieni „recuperaţi“ de la alte partide) şi-a dat mâna cu Mizeria Supremă.

Ce mutare inteligentă! Ce lovitură frumoasă! Ce minţi sclipitoare! Ce genii! Ce IQ! Ce epocal, ce fabulos, ce de neuitat, ce istoric! Ce gest

providenţial! Ce răsturnare de situaţie! I-a trimis pe toţi în corzi. I-a pus pe jar. I-a, cum se zice, spart! Cum despre ce e vorba? Despre Gestul Politic de o Inestimabilă Valoare: apropierea dintre partidul celor necruţători, drepţi şi curaţi de partidul celorlalţi patrioţi neînfricaţi. Dacă nu ştiaţi, atunci când Ţara o cere, până şi un ins precum Corneliu Vadim Tudor poate fi pupat în fund. Priviţi ce-au făcut marţi senatorii PDL.

Pentru cei care au deschis mai târziu ziarul: totul a început de la cearta dintre Dăunătorii Dan Voiculescu şi Corneliu Vadim Tudor, personaje apropiate enorm de fosta Securitate. La vedere, miza a fost postul de vicepreşedinte al Senatului. Când două astfel de personaje se ceartă şi se bălăcăresc, amândouă au dreptate. Se anunţa o frumoasă luptă de idei din care amatorii de bâlci s-ar fi înfruptat o vreme.

Dar de ce să se facă de râs cele două personaje istorice? Partidul Democrat Liberal a renunţat la propriul vicepreşedinte al Senatului şi i-a oferit lui Vadim scaunul, bodyguarzii, indemnizaţia şi limuzina. Altruism? Cavalerism politic? Nu. Doar o socoteală politică aparent ingenioasă, în realitate catastrofală. Cu ce speră că se alege PDL din această poveste? Şi-a angajat trompetă pentru campania electorală? A sensibilizat o parte din cei 4% de alegători PRM care vor vota „inteligent“ cu PDL? Ce idei bolnave şi rupte de realitate! Sau vom afla, de exemplu, că voturile PRM (21 la Camera Deputaţilor, respectiv 16 la Senat) sunt foarte importante într-un demers anunţat deja - depunerea unei moţiuni de cenzură? Aşa, şi? Ce-i dacă PDL reuşeşte