Pensionarii Capitalei s-au întâlnit joi după-amiază, ca în vremurile bune, în buricul târgului, pe strada Lipscani, la dans. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Pălării de soare şi evantaie agitate mărginesc strada îngustă a Lipscaniului, chiar în faţa Teatrului de revistă „Constantin Tănase“. Generaţia vârstei a treia se pregăteşte de bal, dar nu-şi face curaj să intre în sală, din pricina căldurii. Preferă să le vorbească reporterilor curioşi despre Bucureştiul de altădată şi să pozeze, la braţ, în grupuri restrânse.

Este trecut de ora programată, când oamenii sunt invitaţi să păşească în foaier, la ora de istorie a Bucureştiului. Un orator grăbit povesteşte despre negoţul din vremuri trecute, punând, din când în când, întrebări şcolăreşti auditorului, fără să aştepte însă răspunsuri. „Nu vreau să vă reţin“.

Urmează al doilea moment - închinat lui Eminescu. Un cor de glasuri tremurânde cântă cu emoţie şi gesturi convingătoare o odă închinată marelui poet. „Gândiţi-vă la Eminescu, cel mai vestit poet român…“. Momentul de cultură continuă cu „La steaua“, recitată şoptit de un bătrânel asudat, gătit la patru ace, cu papion negru şi intimidat de zumzetul sălii. La cea de-a doua strofă se poticneşte, îşi şterge fruntea cu dosul palmei şi o ia de la început. De data asta merge până la capăt şi răsuflă uşurat. Face o scurtă reverenţă publicului, care nu-şi dă seama că momentul s-a încheiat, aşa că aplauzele întârzie puţin să apară. Urmează invitaţia la dans, iar doamnele sfioase îşi caută grăbite locuri pe scaune.

Speranţa de viaţă a bărbaţilor

Doar două-trei perechi dansează molcom pe valsul oferit de reprezentanţii Teatrului de Operetă „Ioan Dacian“. Cele mai multe doamne stau pe scaune, agitând în continuare evantaiele şi complimentându-şi