Mircea Mihăieş: "Nu cred că următoarele două luni vor aduce mutaţii semnificative pe scena politică".
Combatanţii se află deja pe terenul de luptă, cu baioneta la picior. Se aşteaptă doar semnalul începerii masacrului. E drept că între timp se mai semnalează câte-o ambuscadă, câte-o înjunghiere la vreme de ceaţă, se mai sparg, ca din greşeală, capete şi se fac rapide schimburi de flegme peste gard. Ştim, în linii mari, cine va ajunge la ciolan şi cine se va mulţumi să ofteze ofticos. Se mai petrec şi gafe de proporţii, precum şocanta decizie a PDL de a-i da voturi lui Vadim. Probabil că aranjorii partidului au zis că dacă PNL şi-a permis să-l facă vicepreşedinte, n-ar fi o problemă ca ei să-l menţină acolo unde l-au urcat petro-liberalii. Ei bine, e o problemă. Încă două-trei „chestiuni punctuale“ de acest fel, şi PDL va deveni un partid la fel de nefrecventabil precum celelalte.
Nu cred că lumea politică e formată din sfinţi. Dar nici din fraieri atât de mari nu-mi imaginam că e alcătuită. Pentru orgoliul câtorva anonimi (iată-i împlinindu-şi visul de-a se înstăpâni peste comisii parlamentare dinainte anchilozate!), PDL riscă să intre într-un declin de nimic prevestit. În loc să se concentreze pe transmiterea mesajului politic, vor pierde săptămâni bune pentru a explica inexplicabilul. În fine, e dreptul partidului de a-şi urma propria cale. Dar nu cred că e cazul să se aştepte la aplauze pentru amatorismul cras de care-a dat dovadă. Simpla pronunţare consecutivă a numelor Vadim - PDL e de natură să-ţi ridice stomacul la nivelul omuşorului.
La ce bună-credinţă să te mai aştepţi din partea leprelor neamului, când un partid care a jucat până acum cartea moralităţii sucombă sub vraja celui care, la 18 decembrie 2006, a prezentat lumii imaginea unei Românii de balamuc? Strigoiul aflat în fruntea trupelor paramilitare din balcoanele
