Profesorul Irinel Popescu, pionierul transplantului de ficat în România, spune că, în mâna chirurgului, bisturiul poate „tăia“ la fel de bine şi în administraţie. Sursa: AgerpresSursa: Arhiva personalăSursa: Arhiva personală

1 /.

EVZ: Câte transplanturi de ficat aţi efectuat?

Irinel Popescu: Peste 150 de transplanturi, din 2000 până în 2008.

Este mult, este puţin?

Este puţin faţă de ceea ce ne-am propus, în acest interval. În plus, este un număr mic şi dacă privim la ceea ce se întâmplă în străinătate, la numeroasele programe internaţionale care se desfăşoară la alţii.

Câte solicitări sunt?

Până în momentul de faţă, sunt înscrişi aproximativ 300 de bolnavi care necesită o astfel de intervenţie. Anual, nu am putut efectua mai mult de 25-30 de transplanturi. Şi nu din cauza lipsei banilor. Pentru anul în curs, am primit de la Ministerul Sănătăţii fonduri pentru un număr de 30 de transplanturi. Pe care l-am şi depăşit, de altfel.

Care este starea sistemului sanitar?

Este precară în majoritatea spitalelor! Şi poate fi considerată o mare neîmplinire a echipelor guvernamentale care s-au succedat în aceşti ultimi patru ani. Nu s-a ajuns la o manieră profesionistă de manageriat a spitalelor, în care să fie evaluate exact costurile activităţii.

Dar pacienţii ce vină au?

Aici voiam să ajung. Pacienţii ar trebui să ştie din timp ce procentaj din tratament li se poate asigura gratuit într-un spital, pentru a cunoaşte cât trebuie să mai acopere ori ei, ori sistemele de asigurări private. În acest fel, bolnavii ar putea primi acelaşi tratament ca în orice ţară din lume.

Ceva este bine ascuns aici.

Exact! Nici un politician nu va avea curajul să spună populaţiei că sistemul sanitar, în situaţia în care este acum, nu poate asigura plata integrală a tratamentului ş