Şcoala numărul 1 "Sfinţii Voievozi" din spatele Agenţiei de Voiaj CFR şi-a deschis astăzi porţile grele de fier pentru bobocei, dar şi pentru elevii din clasele mai mari. Sursa: EVZ Încă de la metrou, mamele erau foarte preocupate de gulerele scrobite ale fetiţelor, care, încotoşmănate şi înfrigurate, nu se mai gândeau la aspectul uniformei, ci să ajungă mai repede la adăpost. "Ai zăpăcit gulerul ăla", s-a răstit o doamnă la fetiţa ei, care era mai deranjată de picăturile de noroi de pe ciorapii ei albi decât de gulerul şifonat.
Vremea mohorâtă nu le-a permis profesorilor să organizeze deschiderea anului şcolar în curtea şcolii, aşa că prichindeii au fost primiţi în sala de sport, unde s-au arătat dornici să se joace şi să se împrietenească cu ceilalţi copii.
Pentru Maria Alexandra este prima zi de şcoală şi nu ştie cum o să fie. Am întrebat-o dacă este pregătită şi a dat din umeri. Însă, mama ei a insistat să îşi aducă aminte că educatoarele de la grădiniţă au învăţat-o să facă bastonaşe. În cele din urmă, fetiţa cu bentiţă albă şi ochi negri de mărgea şi-a amintit fericită: "Da, şi poeziile alea!".
Din mulţimea de copii au ieşit doi băieţi îmbrăcaţi în costum, cu papion, care măsurau sala de sport cu paşii lor de liliputan. I-am oprit din numărat şi i-am salutat. Emoţionaţi, au fugit spre părinţii lor. Numele lor? Mihai şi Bogdan, colegi de grădiniţă, care au avut norocul să fie şi colegi de clasă. Clasa I B. Mamele lor i-au mustrat pentru o secundă, le-au aşezat papionale şi s-au arătat emoţionate de eveniment.
"Pentru mine, ca părinte, emoţiile sunt mai mari. Îmi tremură şi mâinile, şi picioarele. Mă aştept ca la această şcoală să înveţe. Să aibă o învăţătoare bună care se ocupe de ei. Bineînţeles că depinde şi de copil. Noi părinţii trebuie să ne şi ocupăm de ei. Nu îi putem lăsa doar la semi-internat.
