» In satul Loman din judetul Alba, un catun de ciobani, pierdut prin Muntii Sebesului, se pastreaza un obicei vechi de mii de ani. Pe strada principala, la numarul 52, este o poarta mare de metal. In spatele ei se afla locul de veci al satului. E locul unde sunt pasari care nu si-au luat si nu-si vor lua vreodata zborul. Stau acolo, cuminti, cu aripile deschise, pregatite de zbor, indreptate spre rasarit. Ce simbolizeaza? Sufletul celui dus, care s-a intruchipat in porumbel si astfel traieste vesnic.
Mormintele barbatilor din loman care au trecut in lumea de dincolo inainte de insuratoare sunt impodobite cu monumente funerare unicat, reprezentate de coloane de lemn asemanatoare cu celebra opera de la Targu Jiu a marelui Brancusi. O asemenea coloana nu e mai mare de un stat de om, iar in varf are un porumbel si un clopotel. "Este un obicei foarte vechi, din mosi stramosi. Cati ani avea feciorul la moarte, atatia metri avea bradul", spune Elena Petras, care isi aminteste ca in trecut se foloseau si brazi in loc de coloanele din lemn. Localnicii ciobani sunt convinsi ca nicaieri in restul Ardealului nu mai gasesti asemenea stalpi de ingropaciune. Ca ar mai fi doar un singur sat in toata tara, daca treci muntii direct de la nord la sud, din Transilvania in Gorj, la Aninoasa. In zona Muntilor Sebesului se mai intalnesc insa astfel de stalpi funerari si in alte localitati, cum ar fi Pianu de Sus, Purcareti, Strungari sau Laz, dar si in zona Muntilor Orastiei, respectiv in localitatile din apropierea cetatilor dacice.
De altfel, ansamblul format din biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" impreuna cu cimitirul cu stalpi funerari din Pianu de Sus a fost inclus pe lista monumentelor istorice din judetul Alba. Faptul ca este vorba de un obicei dacic o demonstreaza prezenta stalpilor funerari mai ales in zona Muntilor Sebesului si a Muntilor Orastiei