Seara magică a CFR-ului a scurtcircuitat speranţa Cred că nu există suporter cinstit, indiferent de echipa sa de suflet, care să nu recunoască un adevăr fără pic de nuanţă: CFR Cluj
Seara magică a CFR-ului a scurtcircuitat speranţa
Cred că nu există suporter cinstit, indiferent de echipa sa de suflet, care să nu recunoască un adevăr fără pic de nuanţă: CFR Cluj a jucat cum nicio altă trupă românească de fotbal n-a reuşit în era modernă a Ligii Campionilor. Ca o mare campioană. Ca egala unor giganţi ai fotbalului continental precum Chelsea, Manchester, Liverpool ori Bayern. Fără pic de trac. Fără inhibiţii. Fără prejudecăţi. Cu pasiune. Curaj. Liber. Frumos. Puternic. Elegant. Curat. Spectaculos. Provocator. Modern. Precaut. Abil. Calculat. Matur.
Nu ţin cu CFR, după cum nu sunt nici suporter fanatic al Stelei, al Rapidului sau al Craiovei. Mă uit la fotbalul nostru cu privirea detaşată a suporterului care visează la ziua în care să poţi merge la stadion ca în Germania. Să te amesteci cu suporterii rivali, să cânţi împreună cu ei pentru bucuria spectacolului şi să developezi după meci, la o bere, fazele cele mai fierbinţi. Să te întorci în pace acasă, să continui radiografia meciului alături de cei dragi, să pui capul pe pernă fericit, indiferent de scor, după care să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că a făcut cadou tribunei planetare un asemenea miracol numit fotbal.
Din păcate, ani la rând, mârlănia şi mojicia "oamenilor de fotbal" din România nu mi-au dat nicio speranţă pentru o astfel de lume de vis. Înjurătura, şpaga, bâta, "muia", flegmele şi mocirla au făcut legea pe stadioanele naţiei. Dar seara magică a CFR-ului a scurtcircuitat speranţa. Patronului Stelei, Gigi Becali, m-a uimit când, după meci, a făcut o spovedanie-şoc: "Am ţinut pumnii Clujului"! Cine-ar fi crezut! Apoi, parcă într-o replică a onoarei şi bunului-simţ, cefer