Fabuloasa piatră preţioasă, a patra în lume ca valoare, i-a nenorocit pe majoritatea posesorilor ei.
Legenda spune că prima victimă a diamantului (Hope) Speranţa a fost un preot hindus. Piatra preţioasă, unul dintre ochii statuii care o reprezenta pe zeiţa Sita, a fost furată de sărmanul preot. A fost prins, torturat şi ucis în chinuri groaznice pentru fapta lui. Diamantul a fost furat din nou, spun legendele create în jurul acestui giuvaier, şi preluate de Charles Berlitz în lucrarea „Fenomenele stranii ale lumii“.
A reapărut în Europa în 1642, adus de un contrabandist francez care se numea Jean-Baptiste Tavernier. El a vândut diamantul contra unei sume enorme regelui francez Ludovic al XIV-lea. Dar fiul lui Tavernier şi-a bătut joc de bani. Câţiva ani mai târziu, contrabandistul francez a murit sfâşiat de câini turbaţi în timpul unei călătorii în Rusia.
Capetele regale cad unul câte unul
Ludovic al XIV-lea a pus ca diamantul să fie reşlefuit, primind denumirea de France Bleu. Reducerea numărului de carate, de la 112 la 67,5, nu a ştirbit puterile malefice ale pietrei preţioase. Nicolas Fouquet, un membru important al Curţii regale, l-a împrumutat de câteva ori pentru a-l purta în diverse ocazii. A ajuns să fie închis, acuzat de deturnare de fonduri.
După 15 ani, a decedat în închisoare. Nici Ludovic al XIV-lea n-a avut o soartă mai bună: ruinat material şi politic, a murit lovit de o cangrenă. Şi fiii săi se vor stinge în floarea vârstei, cu excepţia unuia. Moştenitor al diamantului albastru, Ludovic al XVI-lea şi soţia sa, regina Maria Antoaneta, şi-au pierdut capul sub ghilotina „populară“ a Revoluţiei Franceze. Marie Louise, prinţesă de Lamballe, o apropiată a reginei, care mai obişnuia să poarte diamantul, a fost violată, torturată şi decapitată de poporul răsculat.
Nici următorii po
