Ca să demonstreze că este la fel ca orice altă gospodină din România, Elena Udrea a dat cu mopul într-o sală de clasă, înainte de începerea anului şcolar, şi a croşetat într-o emisiune televizată, în care a vorbit despre condiţia femeii în politică.
Visul
Soarele strălucea pe cer de câteva ore bune. Prin fantele jaluzelelor, razele îi cădeau pe chip, încălzindu-i tâmplele şi dulcele somn de dimineaţă. Un fâlfâit de aripi de porumbel, care se aşezase nepoftit pe pervazul ferestrei, o trezi din starea de semisomnolenţă, proiectând-o în realitatea gri. Se ridică brusc şi se aşeză pe marginea patului. Cu o mişcare neglijentă a mâinii, îşi aranjă părul blond şi răvăşit. Un gând îi străbătu mintea, ca un fior rece pe şira spinării: a uitat să-şi pună ceasul deşteptător. Trebuia să se ducă în piaţă la primele ore ale dimineţii. Acum e prea târziu. Castraveţii, gogonelele şi gogoşarii pentru murat s-au terminat de mult. Dacă a mai rămas ceva pe tarabe, preţurile sunt prea mari şi nu-şi permite. Salariul soţului e pe terminate.
Îşi aduse aminte că i-a promis Getuţei că vor merge împreună şi se întristă şi mai tare. Ce-o să zică acum? „Nu prea te omori cu treaba, Lenuţo. Halal gospodină eşti...“
Ce-ar putea să facă pentru a-şi mai alina conştiinţa în suferinţă? Văzu praful de pe rafturile bibliotecii, maldărul de rufe murdare din coş şi zâmbi discret, alungându-şi din suflet sentimentul de inutilitate. După-amiază, când prietenele ei vor veni la cafea şi vor remarca maliţios că nu au văzut-o astăzi prin piaţă, le va închide gura, sigură pe sine, spunându-le că a avut treburi mai importante de făcut...
Înapoi la realitate
Soarele strălucea pe cer de câteva ore bune. Prin fantele jaluzelelor de la dormitor, razele îi cădeau pe chip, încălzindu-i tâmplele şi prelungindu-i dulcele somn