Respiraţia europeană a fotbalului românesc n-a avut darul de a tulbura în vreun fel cadenţa campionatului intern. Din acest punct de vedere avem o competiţie anaerobă, o competiţie mult prea leneşă în călcătura către o altă perspectivă. Ţaţele zbanghii bagă delir în victoriile fără glorie în timp ce ratările răsunătoare sunt acompaniate de balade cu final tărăgănat până dincolo de eşecul definitiv.

Respiraţia europeană a fotbalului românesc n-a avut darul de a tulbura în vreun fel cadenţa campionatului intern. Din acest punct de vedere avem o competiţie anaerobă, o competiţie mult prea leneşă în călcătura către o altă perspectivă. Ţaţele zbanghii bagă delir în victoriile fără glorie în timp ce ratările răsunătoare sunt acompaniate de balade cu final tărăgănat până dincolo de eşecul definitiv.

CFR a câştigat cu 3-0 în faţa Farului din Constanţa. Steaua i-a răpus pe medieşeni printr-un sever 4-0. În spatele acestor rezultate care au aparenţa reuşitei de clasă au stat însă prestaţii modeste. Scorurile categorice puteau fi chiar şi mai dure decât au fost. Dar ele vorbesc despre repetenţia învinselor şi nicidecum despre prestaţii fără cusur ale învingătoarelor. Declaraţiile optimiste ale clujenilor de după meciul cu Farul au scuza frumoaselor amintiri cu care s-au întors ei de la Roma. Marius Lăcătuş, în schimb, a avut motive serioase să se declare nemulţumit de prestaţia jucătorilor săi. Parte din aceştia au lăsat impresia pe parcursul jocului că pun mai mult preţ pe reuşitele personale decât pe reuşita de grup. Or, o astfel de atitudine, în meciuri ale echilibrului valoric, devine sinucigaşă. Vineri, când CFR şi Steaua se vor întâlni în meci direct, vom avea prilejul să ne convingem care dintre echipe a reuşit să recupereze mai degrabă deficitul de atitudine.

La Dinamo şi Rapid nu mai este necesară lucrarea de control cu adver