Este uluitor talentul premierului Călin Popescu-Tăriceanu de a-şi tăia craca de sub picioare, taman când s-a cocoţat în vârful copacului - ba ţinut în cârcă de PNL-işti, ba de PSD-işti - şi a reuşit să fie vizibil în ochii electoratului.

Bâlbele sale legate de desemnarea unui succesor al lui Paul Păcuraru în fruntea Ministerului Muncii sunt un exemplu elocvent de lipsă de tact politic. O scurtă recapitulare a evenimentelor este necesară. Majorarea pensiilor este, fără îndoială, măsura care a contribuit cel mai mult la supravieţuirea PNL în faţa salvelor de artilerie ale preşedintelui Traian Băsescu. Această măsură le-a oferit liberalilor suficient combustibil, astfel încât guvernarea să nu se împotmolească înainte de termen. Pentru PNL, majorarea pensiilor are un potenţial electoral consistent, în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie.

Taman când liberalii au găsit o temă de luat ochii electoratului, taman când era rost de voturi, ce face premierul Tăriceanu? Dă în fasole cu secreţii pe care le ştiam în freza lui Cristian Boureanu. Cel puţin aşa ne anunţase însuşi premierul.

Ce-o fi fost în mintea premierului când s-a gândit, fie şi în treacăt, să-l propună interimar taman pe Eugen Nicolăescu doar el ştie. Cert este că l-a ales pe cel mai dezastruos ministru pe care l-a cunoscut această ţărişoară, şi aşa năpăstuită de cumani, pecenegi, turci, tătari, ruşi şi alte seminţii.

Să fi uitat Tăriceanu dezastrul din sistemul sanitar românesc, dezastru la care Nicolă escu a contribuit cu vârf şi-ndesat? Sau poate premierul are o părere diferită. Cum să-ţi treacă prin cap să pui un ministru, care a eşuat în fruntea unui domeniu esenţial pentru societate, să gestioneze un domeniu la fel de important, cum sunt pensiile? Ce garanţie să aibă electoratul că majorarea acestora va continua, în etapele anunţate de guvern, c