În „Duşmanul duşmanului meu“, Kevin Macdonald, regizorul documentarului de Oscar "One Day in September" şi al peliculei „Ultimul Rege al Scoţiei“, reface istoria atroce şi contradictorie a lui Klaus Barbie.
Klaus Barbie rămâne una dintre cele mai întunecate figuri ale secolului XX. 10.000 de evrei au fost arestaţi şi trimişi, din ordinele sale, în lagărele morţii, pe vremea când acesta era unul dintre cei mai fervenţi nazişti şi şef ai Gestapoului. Nu a pierit odată cu acesta, iar vinovăţ ia lui a fost pusă apoi sub tăcere de către Serviciile Secrete Americane, aflate în plin Război Rece.
„Măcelarul din Lyon“
La doar 20 de ani, Klaus Barbie a intrat în rândurile tineretului hitlerist. În 1940 a participat la invadarea Olandei de către armata germană, prilej pentru tânărul Barbie să dea proba cruzimii sale, cu uciderea a 200 de evrei. Aceasta a fost doar repetiţia generală pentru măcelul ordonat în perioada franceză (1942-1944). După invadarea sudului Franţei, Barbie a devenit reprezentantul Gestapoului în Lyon, fiind însărcinat cu represiunea „delictelor politice“. Excesul de zel care îl caracteriza i-a adus renumele care îl urmăreşte şi după moarte: „Măcelarul din Lyon“. Una dintre „prăzile“ lui de război a fost Jean Moulin, fondatorul Consiliului Naţional al Rezistenţei (CNR), a cărui misiune era unificarea mişcărilor de rezistenţă din Franţa.
Trafic de arme şi de influenţă
Klaus Barbie a beneficiat de protecţ ia americanilor în schimbul operaţ iunilor sale, ca agent specializat în lupta anticomunistă. Anii 1951-1983 i-a petrecut în Bolivia, tot sub protecţie americană. Destinaţia a fost aleasă pentru a-l pune la adăpost de cererile de extrădare emise de Franţa, întrucât „Măcelarul din Lyon“ era chemat să depună mărturie în procesul lui Réné Hardy, aflat sub acuzare de a-l fi trădat pe Jean Moulin. În Bo
