Într-o seară eram la "Urgenţă", la "Chirurgie", etajul al doilea. Într-un salon cu patru paturi s-a strâns suferinţa a patru paciente abia venite de la "Postoperator".
Într-o seară eram la "Urgenţă", la "Chirurgie", etajul al doilea. Într-un salon cu patru paturi s-a strâns suferinţa a patru paciente abia venite de la "Postoperator". Mirosuri de sânge, de dezinfectante. Infirmiere şi asistente roind discret. Una dintre paciente face un efort supraomenesc pentru o poveste de Crăciun. Una adevărată, cu nepoţelul ei. Atunci mi-am dat seama că întotdeauna bolnavii aflaţi la grea încercare îşi doresc mai ceva ca pruncii să fie acasă de Crăciun. Îi auzi, stând pe marginea patului de spital, în tramvai sau în gară, cum fac socoteala zilelor până la Crăciun. E aiurea, pentru că abia e octombrie. E omeneşte, deoarece Crăciunul înseamnă familie, brad, cadouri... Adică sănătate, veselie, viaţă. Dar Crăciunul, măcar cel din poveste, înseamnă şi zăpadă. Prima zăpadă. Iar atunci când cad primii fulgi ne punem o dorinţă, cu speranţa că Moş Crăciun o îndeplineşte. Aşa cum facem când înfloresc magnoliile. Iar dorinţa acestor oameni nu mai e pentru nimeni nici un secret.
Mi-au venit în minte toate astea când am citit următoarea ştire venită pe agenţii la mijlocul săptămânii trecute. În premieră, o sondă americană de la NASA a observat că pe Marte a nins. Decor perfect pe Marte, pentru a-l întâmpina pe Moş Crăciun. Planeta roşie ornată cu fulgi de nea, în luna... Oare ce lună o fi pe Marte? Nu are importanţă. După cum nu are importanţă nici faptul că fulgii s-ar putea să se topească înainte de a atinge solul roşiatic al planetei. Important este că a nins pe Marte. Că undeva în Univers a nins. Şi că pentru mulţi, foarte mulţi bolnavi este Crăciunul în octombrie. Şi aceşti oameni bolnavi îşi pot pune o dorinţă. Doar a dat prima ninsoare pe Marte.
Într-o sear
