Locuitorii noilor ansambluri rezidenţiale cumpără la pachet cu luxul şi vecinătatea cu cartierele dormitor. Sursa: Răzvan Vălcăneanţu

Un hol îngust şi întunecos, care miroase a rânced şi a ulei refolosit. Oameni circumspecţi, trecuţi prin multe şi care încă mai încearcă să păcălească legea.

Camere înguste în care cu zgârcenie încap un pat, un dulap şi un scaun. De la fereastră, însă, se văd apartamentele care vor fi ale altora: spaţioase, cu ferestre mari şi camere multe. Mai mult de două, chiar. În cartierele contrastelor bucureş tene trăiesc, laolaltă, romi şi români, bogaţi şi săraci. Unii încercând să se adapteze, iar ceilalţi jubilând la gândul că, odată cu dezvoltarea pe înălţime şi în euro a blocurilor din zonă, noii vecini nu-i vor tolera pe cei cu pielea mai închisă la culoare.

Tineretul să le cumpere

„Dar şi noi suntem oameni. Nu vedeţi că nici măcar nu ne iau la muncă? Lucrează numai chinezi la blocurile astea noi“, spune Ilie Radu, un rom de vreo 55 de ani. Stă la Baicului, unde se construieşte Planorama. Vizavi, pe strada Râşnov. Locuieşte acolo de mult şi se bucură că mai apar un magazin, o farmacie, se mai curăţă gunoaiele de pe stradă şi dintre blocurile vechi, cu patru etaje.

Zice că e prea bătrân ca să-i mai dea vreo bancă vreun credit. La ce i-ar trebui? „Sunt frumoase apartamentele astea de se construiesc peste drum. Am fost într-unul şi e mare, şi intră lumină multă. Dar cum să pot io să cumpăr unu’ din ăla? Tot tineretul care are bani cumpără“, zice, zâmbind amar, bărbatul. Se întoarce de la muncă. Şi acasă îl aşteaptă patru copii, dintre care doi încă la şcoala generală.

Coaforul, bucuria cartierului

Tineretul, în faţa blocului - la o bârfă -, se tot bucură. Nu că ar putea cumpăra, ci pentru că s-a curăţat cartierul de „cioare“, cum le zice Cristi