"Faci doi paşi şi-o săritură, hop, La Mancha-n bătătură!" – zice Tudor Gheorghe, dacă-l întrebi de distanţe culturale.

"Faci doi paşi şi-o săritură, hop, La Mancha-n bătătură!" – zice Tudor Gheorghe, dacă-l întrebi de distanţe culturale.

Neastâmpăratul Tudor Gheorghe mai face un pas spre el însuşi şi spre noi, urcând pe scenă în postura de Don Quijote – rol esenţial şi axilogic pentru orice mare artist. El nu consideră însă că ar fi făcut vreo reîntoarcere la ceva sau vreun salt spre altceva. Nu. Pur şi simplu "Omul din La Mancha", celebrul musical al lui Dale Wasserman (imortalizat cinematografic în magistrala interpretare a lui Peter O’Toole), este o continuare firească a misiunii Trubadurului, eventual o încununare a vocaţiei sale de artist.

RECONVERTIRE ŞI RESUSCITARE. "N-am ieşit niciodată din teatru", spune Tudor Gheorghe. "Spectacolele mele muzicale nu au fost abordate de mine ca un cântăreţ, ci ca un actor. Iar actoria este mai mult decât o meserie, este o misiune. Rolul din acest musical acoperă, prin universalitatea lui, tot ce este omenesc în toţi. Este specific şi general în acelaşi timp. Cât despre spaţiul de referinţă al personajului, La Mancha, eu fiind de pe-aici, zic aşa: ce mi-e centrul Olteniei, ce mi-e sudul Castiliei? Faci doi paşi şi-o săritură, hop, La Mancha-n bătătură!"

Personajul Don Quijote îl reprezintă pe Tudor Gheorghe atât existenţial, cât şi profesional. De aceea nu ne vom sfii să-l numim pe artist "Don Quijote din Podari". Toată viaţa s-a bătut, într-un fel sau altul, cu morile de vânt, încercând să reconvertească publicul la poezie prin cântec, pe de o parte, şi să resusciteze ce a mai rămas din muzica românească esenţială pe de altă parte.

EMPLOI PERFECT. Există o mare asemănare între relaţia artistului Tudor Gheorghe cu publicul şi relaţia personajului Cervante