Bogdan Baltazar, una dintre cele mai respectate voci din domeniul bancar, avertizează că riscăm să intrăm pe o spirală a măririi lefurilor, şi ne facem singuri rău. Sursa: Vlad Stănescu

EVZ: Cât de mult ne-ar costa, de la 1 ianuarie 2009, „pomenile electorale“ vehiculate acum, în pragul alegerilor?

Bogdan Baltazar:

Eu sper să nu se implementeze. Ar fi o demenţă colectivă, în condiţiile în care toată lumea e prudentă, încearcă să colmateze găurile, să intre într-o anumită normalitate. Noi ne facem singuri rău. Eu am calculat, pe un plic vechi, şi îmi iese un deficit mai mare decât al lui Vosganian, 8%-9%, dacă se aplică toate creşterile, în logica lor demenţială. 50% la cadrele didactice înseamnă 50% la toţi funcţionarii publici, de la personalul medical până la agenţiile parastatale. Adică tot ce înseamnă buget.

Care sunt riscurile ca sectorul de stat să crească mai mult decât cel privat?

Anual, aparatul de stat a avut creşteri de 25%, mult peste orice se poate numi inflaţie. Oricum, mult faţă de orice criteriu de măsurare a productivităţii. Lucrurile nu merg mai bine: productivitatea nu este mai mare, iar consumul vine din excesul de creşteri salariale. La noi, în mod paradoxal, sectorul de stat a crescut mult mai mult decât sectorul privat, care este, până la urmă, generatorul bogăţiei: prin impozite, plăteşte destrăbălarea din sectorul de stat.

În condiţiile în care încă primim fonduri comunitare, ce deficit bugetar ne putem permite?

Încetarea oricărei lucrări de investiţie, în infrastructură, în educaţie, în sănătate ar fi un dezastru, pentru că am intra imediat în procedură de infringement. Există un pact de stabilitate şi creştere al UE - Maastricht, cu 3% maxim - iar noi am intra în 7%-8%. Noi nu suntem Germania, care a fost obiectul unui mare scandal, într-un an, când a avut un deficit buge