"Toată viaţa, clipă de clipă am iubit actoria. Consider că am fost creat, adus de Dumnezeu pe lume să fac această meserie. Nu eu am vrut să o urmez, aşa s-a întâmplat...", mărturiseşte actorul. Papil Panduru împlineşte astăzi 74 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Toată viaţa, clipă de clipă am iubit actoria. Consider că am fost creat, adus de Dumnezeu pe lume să fac această meserie. Nu eu am vrut să o urmez, aşa s-a întâmplat...", mărturiseşte actorul. Papil Panduru împlineşte astăzi 74 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Am vrut să mă ascund de viaţă…" "A fost o chemare de la Dumnezeu să mă ascund în actorie de viaţa pe care o duceam. Sunt născut într-un sătuc de nici o sută de case, undeva în Gorj. Am vrut să uit de greutăţi, mi-am luat paporniţa pe umăr şi am plecat la Bucureşti. Aşa a început totul... A fost o perioadă când făceam figuraţie la Teatrul Naţional şi dormeam la cabină între costume. Jucam cu cei mai mari actori ai ţării acesteia. Dar cine mă întreba de viaţa mea? Într-o seară, la o premieră, Calboreanu a avut un lapsus şi sufleurul nu era în cuşca sa. Eu am avut curajul să-i şoptesc. S-a uitat la mine ca la un criminal, să mă spintece cu sabia, întrebându-se cine e cel care l-a salvat. În pauză m-a luat lângă el şi a zis... tu trebuie să intri la şcoală.
Am dat examen şi am intrat al treilea la Institutul de Teatru. Am fost repartizat cinci ani la Timişoara şi la Craiova la fel. Pentru că soţia mea, Cătălina Buzoianu, terminase facultatea şi a fost repartizată la Teatrul Naţional din Iaşi am plecat şi eu acolo. Şi aici tot cinci ani am stat. Am petrecut 15 ani la teatru în provincie şi de 25 de ani sunt la Bucureşti la Teatrul Mic.
Sunt un actor foarte docil în faţa regizorului. Consider că trebuie să existe un sistem al actorului adevărat care îşi face c
