Tranziţia de la societatea comunistă, închisă şi controlată, la cea capitalistă, deschisă şi liberă, s-a desfăşurat sub semnul doctrinei neoliberale. Statelor fostului bloc sovietic li se recomanda "politica celor 5 D": dereglementare, descentralizare, debirocratizare, demilitarizare şi dezetatizare (privatizare).
Tranziţia de la societatea comunistă, închisă şi controlată, la cea capitalistă, deschisă şi liberă, s-a desfăşurat sub semnul doctrinei neoliberale. Statelor fostului bloc sovietic li se recomanda "politica celor 5 D": dereglementare, descentralizare, debirocratizare, demilitarizare şi dezetatizare (privatizare). Aceasta era subsumată doctrinei "statului minimal", lăudat de dreapta conservatoare ca alternativă la "statul bunăstării", susţinut de stânga socialistă. "Statul este problema, iar nu soluţia!" – spunea preşedintele american Ronald Reagan. De aceea statul trebuia să se retragă din economie, încetând a mai acţiona ca agent economic direct sau a mai folosi dreptul său de proprietate asupra mijloacelor de producţie ca instrument al promovării politicilor sale macroeconomice. Legislaţia trebuia redusă, lăsând loc liber pentru manifestarea iniţiativei individuale. Mişcarea acesteia urma a fi disciplinată şi excesele ei limitate doar prin forţa concurenţei manifestate pe o piaţă neîngrădită de reguli.
Aplicarea rapidă a teoriei "statului minimal" prin abandonarea "statului bunăstării" a fost numită "terapie de şoc".
Eliberarea iniţiativei private a însemnat însă nu doar degajarea energiilor creatoare, ci şi scăparea de sub control a egoismului şi lăcomiei, o dată cu tolerarea lipsei de transparenţă, cu încurajarea imprudenţei şi a iresponsabilităţii. Eficienţa a devenit o faţă a nedreptăţii şi o sursă de polarizare socială. Piaţa nu a putut stăvili asemenea evoluţii. Pe de altă parte, întrucât se consid
