Vladimir Tismăneanu: "O cultură trăieşte prin valoarea dezbaterilor pe care ştie să le cultive."

Nu prin monolog autocentrat, discursuri monadice, ci prin interacţiune simbolică şi respect pentru idei cât se poate de diverse. Numai astfel se poate ieşi din provincialism şi intra în autenticele curente spirituale ale epocii noastre, cu frământările, angoasele şi dilemele ei. Revista „Idei în dialog“ (splendid ilustrată de Devis Grebu) ne-a obişnuit cu articole de o înaltă calitate a erudiţiei şi rigorii. Meritul este neîndoios al autorilor, dar şi al editorilor. Mă refer la directorul revistei, H.-R. Patapievici, la redactorul-şef, George Arun, şi la secretarul de redacţie, Alexandru Gabor. Din numărul pe luna octombrie reţin un excelent eseu, de o mare graţie stilistică, al filosofului Sorin Lavric, cu incitantul titlu „Coribantul şi menadele“.

Ştiu că nu pot face dreptate în acest text atâtor contribuţii excepţionale, motiv pentru care mă voi limita doar la trei subiecte. Primul este legat de rolul lui Cornelius Castoriadis, originalul gânditor post-marxist al imaginarului social, în desvrăjirea proiectului radical şi recuperarea unei mult amânate lucidităţi. Georgiana Perlea, doctorandă la New York University, publică prima parte dintr-un studiu despre „Castoriadis, acest Raymond Aron al stângii“. Titlu justificat cu citate pertinente şi cu o armătură demonstrativă fără falie. Sunt de acord cu autoarea că în România se vorbeşte prea puţin despre Castoriadis şi Lefort, dar se fac genuflexiuni în direcţia unor Slavoj Zizek (admirator al lui Robespierre, Troţki şi Lenin) ori Alain Badiou (filosof iresponsabil, discipol al lui Althusser, apologet al khmerilor roşii şi al revoluţiei culturale maoiste). Mai nou, Badiou este astăzi propagator al unei viziuni menite să-l transforme pe apostolul Pavel într-un fel de precursor al revoluţiilor anticapi