Şi pentru că e criză nu scriu despre fuioarele cenuşii ale norilor, rafalele de ploaie şi rarele raze de soare de la Frankfurt.
Nu, pentru că nici nu le-am văzut, înghesuit fiind de miile de standuri, sute de mii de vizitatori şi milioanele de cărţi.
E criză, dar în pavilionul 6, la etajul 2, acolo unde e centrul... agenţilor, contractele se negociază pe bandă. Sute de mese, într-o hală enormă, nicio întâlnire mai lungă de jumătate de oră. Fără pauză.
Da, e criză şi nu scriu despre Jamie Oliver păşind nonşalant şi nebăgat în seamă prin pavilionul 8, cel al americano-britanico- canadianoaustralo- neozeelandezilor în timp ce posterele cu figura lui măsoara 4 sau 5 metri înălţime...
Şi nici despre Paolo Coelho, aniversându-şi cele 100 de milioane de exemplare vândute şi care a trecut ca o furtună prin standul României, îmbrăcat în negru şi cu un fular lung, portocaliu (Ce să însemne asta? Vă gândiţi la ce mă gândesc şi eu?!).
Nu scriu nici despre standul nostru - cam roşu pentru gustul meu, mai ales că e aşezat lângă cel al Poloniei, tot în roşu şi alb! Nouă nu ne place patriotismul tricolor. Polonezilor da, cel bicolor. De ce oare? Nici despre faptul că în zona... Estului - pavilionul 5 parter vizitatorii erau cam puţini.
Deşi unele spaţii, cândva pline cu edituri, sunt acum cafenele sau VIP Lounge. E criză şi nu pot pomeni nici despre prima ediţie a premiilor LEYA (pentru Cel mai bun manuscris al unui autor de limbă portugheză şi valorând 100.000 de euro), premiu adjudecat de Murilo Antonio de Carvahlo, născut în Minas Gerais, Brazilia, pentru romanul „Judecata Jaguarului“, o poveste despre istorie, destin, călătorie şi rădăcini.
Şi nici despre bârfa târgului legată de cele 400 de cutii pline de cărţi ale standului brazilian, care au ajuns cu multă întârziere pentru că cineva, la pl
