Codrii în care Emil Rebreanu a fost spânzurat s-au transformat într-un munte de rumeguş otrăvit, sub fierăstraiele românilor şi ungurilor deopotrivă. Sursa: Vlad StănescuSursa: Vlad StănescuSursa: Vlad Stănescu

1 /.

"Nu ştiu cum se va întoarce lumea după război, dar dacă nu voi pierde nimic din tot ce simt că este în mine, voi ajunge departe ", scria Emil Rebreanu, subofiţer în armata Austro-Ungară, în februarie 1917. La scurt timp, avea să fie spânzurat de unguri prin pădurile Ghimeşului, în ultima lună de primăvară, la numai 26 de ani. Renăscut sub numele de Apostol Bologa, rătăceşte şi astăzi fără odihnă prin Pădurea Spânzuraţilor, unde este executat la nesfârşit sub ochii cititorilor.

Monumentul ridicat de Societatea „Cultul Eroilor“, în localitatea Palanca, pe locul unde scriitorul Liviu Rebreanu şi-a reînhumat fratele, în 1922, primeşte acum o coroană de flori, de ziua Înălţării, plus câteva blitz-uri pe an, din partea turiştilor. La câţiva paşi, o piatră de hotar ungurească, purtând crucea lui Ştefan, este supravegheată de camera video a unui fost pichet renovat şi adus la standardele căii ferate maghiare. Dacă sufletul sublocotenentului a supravieţuit printr-un roman studiat în liceele din România, pădurea unde Emil Rebreanu - Apostol Bologa a fost spânzurat de unguri pentru că încercase să dezerteze pe frontul românesc aproape că a dispărut de pe faţa pământului. Din cele 8.000 de hectare ale pădurii deţinute de ocolul silvic Ghimeş- Făget, mai puţin de jumătate au rămas în picioare.

„Aici se taie în neştire“

Satul Ghimeş, fostă localitate de frontieră cu Imperiul Austro-Ungar, adăposteşte oameni-fierăstrău, cu patimă mistuitoare pentru lemn, un aur care le-a otrăvit inimile, de la primar până la pădurar. Ascultându-i, ai crede că prin vene le trece rumeguş, nu sânge. Despre ei, europarlamentarul Magor