Nimic nou sub soare Acum vreo cativa ani, m-am apucat sa traduc si sa tiparesc o scriere uitata a lui Georges Maurevert, Le livre des plagiats (1923). Pregateam mai demult o istorie a plagiatului in cultura noastra si volumul in cauza, scris fermecator, mi se paruse o cum nu se poate mai nimerita familiarizare cu o indeletnicire, sa-i zicem intelectuala, veche de cand e scrisul, insa putin cunoscuta publicului roman.
Asta se intampla in 2005. De atunci am publicat intaiul volum din Corsarii mintii. Istoria ilustrata a plagiatului la romani, caruia i se va alatura, peste cateva saptamani, urmatorul, si o editie pentru bibliofili, a primului si singurului manual de plagiat din cultura europeana, Le masque des orateurs de Jean Oudart de Richesource, aparut la Paris in 1667 si nereeditat de atunci incoace. Sper sa le foloseasca macar incepatorilor intr-ale plagiatului, ocupatie mai delicata si mai plina de riscuri decat se crede.
Ei bine, selectand referinte critice despre autorul Mastii... si Academia lui, s-a nimerit sa-mi cada in mana una dintre cartile altadata renumitului colectionar de "curiozitati" militare, istorice, geografice, etimologice si biografice, Ludovic Lalanne: Curiosités littéraires, (1857). Un volum de peste 400 de pagini, continand, in a doua lui parte, cateva capitole despre imprumuturi, imitatii, similitudini de idei, analogii de subiecte si, desigur, plagiate. Fireste ca ele mi-au atras luarea aminte si le-am citit cu prioritate. Insa, nu stiu cum, frazele imi pareau cunoscute, de parca le reciteam, ba, de cateva ori, m-am surprins ghicind continutul unui paragraf inainte de a-l strabate. Nu e usor sa verifici impresia de déjà vu, de atatea ori doar simpla amagire. Dar de asta data am avut noroc si, dupa cateva ezitari, am dat peste ceea ce cautam: Cartea plagiatelor de Maurevert.
Desi experienta avusese
