Ianoş Doboş, un pensionar din Vâlcea, şi-a învelit casa cu deşeuri. Sursa: Vlad Stănescu

Dacă Ianoş Doboş ar fi convins, printr-o minune, să participe la „Marea debarasare“ (campanie de reciclare desfăşurată în mediul rural), gospodarul ar trebui mai întâi să-şi dărâme avuţia din curte - cuştile iepurilor, coteţele găinilor şi magazia pentru scule. Ianoş n-a îndrăznit niciodată să dispreţuiască nimicurile pe care valurile vieţii i le-au adus la picioare, chiar dacă n-a fost vorba decât de cutii de bere, cuişoare, cabluri sau televizoare Opera.

Le-a strâns pe toate, convins că, într-o zi, o să-i vină „o idee“. La fel de convins cum este şi de faptul că oamenii din jur nu pricep mare lucru din ce doreşte să transmită prin iniţiativele lui de o inocenţă sfâşietoare. Nu fără o oarecare autoironie, îndreptată pişcăreţ, în fapt, spre cel care-l întreabă, spune despre sine că este „normal“: „Dar ştiţi cum e, omul cu prea multe idei se cheamă idiot“.

Design sau izolaţie?

A adunat zeci de cutii de bere - „vreo doi saci“ -, sute de cuişoare şi câteva ecrane de televizoare Opera. „Mi-am zis c-ar fi bine să nu arunc cutiile de bere şi să fac din ele un fel de izolaţie pentru blana acoperişului. Am tăiat cutiile cu foarfeca, le-am desfăşurat şi le-am bătut în cuie. Am pus şi două ecrane de la nişte televizoare fără valoare. Să am lumină în pod“, povesteşte bărbatul cum a fost cu „reciclarea“.

Înainte să apuci cumva „să faci o aroganţă“, Ianoş începe să se alinte cu modestie: „N-a fost mare lucrare. Şi nici design, ci izolaţie. Ecrane de televizoare am pus şi la cuştile iepurilor, ca să nu pierd sticla de pomană“. Ce-a comentat lumea pe uliţă? „Eu sunt mândru de ce-am făcut. O să reziste jumătate de secol de-acum înainte, că apa se scurge pe tablă. În afară să se decoloreze, nare ce să se întâmple“, îşi autoevaluează l