Ioana Lupea: „Spre deosebire de 2004, vom avea o campanie de catifea, iar Legea de majorare a salariilor profesorilor a fost repetiţia generală“.

Campania electorală din 2008 va fi ca o partidă de şah în care nici un jucător nu dă mat. Va fi o luptă tactică, vor fi sacrificaţi pioni (precum Cristian Adomniţei sau şeful poliţiei, Gheorghe Popa), dar nici un partid nu-şi va lovi mortal adversarul, potenţial partener de guvernare după alegeri. Ţepele nominale din Piaţa Victoriei sunt istorie, în condiţiile în care sondajele de opinie avertizează că viitorul executiv va fi de coaliţie. Inamicul de azi e coechipierul de mâine. De pierdut, va pierde doar cel care greşeşte următoarea mutare, din propria vină.

Cu actualul sistem de vot semiuninominal şi pe fondul absenteismului masiv prognozat de sociologi şi asumat de politicieni, nici una dintre cele trei formaţiuni politice importante, PDL, PSD şi PNL, nu va câştiga majoritatea. Toate combinaţiile sunt posibile, în ciuda zvonurilor plasate intenţionat despre negocierile în doi din spatele scenei sau ale gesturilor reciproce de curtoazie, al căror rol este să-l facă mai interesat şi mai cooperant pe al treilea.

Spre deosebire de 2004, vom avea o campanie de catifea, iar legea de majorare a salariilor profesorilor a fost repetiţia generală. Fiecare actor politic implicat direct sau indirect în alegeri şi-a făcut mutarea pentru a puncta în faţa propriilor alegători. Implicaţiile economice sau reforma sistemului de educaţie, dezbateri obligatorii într-o ţară normală la cap, sunt secundare. Miza celor trei partide principale este doar obţinerea unui procent care să le permită fixarea termenilor pentru negocierile postelectorale.

PSD şi PDL, cu sprijinul unui PNL confuz, au iniţiat şi adoptat majorarea salariilor profesorilor, categorie profesională împărţită electoral de cele