La Casa Titulescu din Capitală, în prezenţa unor prestigioase personalităţii ale vieţii politice şi culturale, a fost lansat volumul “Politica independentă a României şi relaţiile româno-chineze. 1954-1975”, al doilea din seria cu acest titlu.

Apărută sub egida Arhivelor Naţionale ale României, lucrarea a fost coordonată deRomulus Ioan Budura. Şi pentru că tot am adus vorba despre personalităţi prezente, iată: Ion Iliescu, fost preşedinte al României, Tu Jing, însărcinatul cu afaceri ad interim al Republicii Populare Chineze, acad. Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, acad. Florin Constantiniu, George G. Potra, directorul Fundaţiei Europene Titulescu.

Prin urmare, ce ne mai spun documente politice sau diplomatice despre relaţiile româno-chineze de acum o jumătate de veac?

PUTERE. Alcătuitorii selecţiei reuşesc să dea la iveală valoroase izvoare documentare, demonstraţia lor mergând pe ideea că în istoria raporturilor dintre România şi China perioada 1954-1975 are o importanţă imposibil de neglijat. Este reconstituită acea “operaţiune diplomatică de anvergură a conducerii României care avea să-i alăture României o mare putere în susţinerea dorinţei ei de se afirma independent în viaţa internaţională.”

Centrul de greutate al demonstraţiei este dat de conflictul politic şi diplomatic sovieto-chinez, în atenuarea şi, pe cât posibil, rezolvarea căruia România şi-a oferit bunele oficii şi valoroasa ei expertiză. Totodată, sunt evidenţiate iniţiative şi acţiuni româneşti pentru restabilirea drepturilor legitime ale Chinei în organismele internaţionale, în primul rând, în ONU.

TEORII. Puţini bănuiau că în demersurile lor politice şi diplomatice demnitari de prim rang ai României nu apelau doar la “nemuritoarea învăţătură a clasicilor marxism-leninismului”, ci şi la autorii şi teorii de referinţă din lumea capitalului. De pildă,