Urma bocancului lui Adrian Nastase de pe creierul nostru s-a sters. Sondajele ne avertizeaza ca alegatorii i-au incuiat pe Matusa Tamara si pe Michi Spaga intr-o debara a memoriei. Partidul succesor al PCR urca pe panta increderii populatiei pana la cota de guvernare. In vremuri de criza, dulcea promisiune a asistentei universale pe viata cantareste mai greu decat amintirea comunismului totalitarist, baronii si coruptia. PSD a ramas numai inamicul unui grup de nostalgici ai Pietei Universitatii.

PSD nu s-a schimbat. Doar ca de la talpa partidului s-a ridicat o noua generatie de baroni cu pretentii la functii inalte. Noul Nicolae Mischie este Liviu Dragnea, noul Adrian Nastase este Radu Mazare. Mirosul puterii a scos din dulapuri scheletele guvernarii Nastase ca Ovidiu Musetescu, parintele privatizarilor dubioase, si Gabriel Oprea, samsar cu terenurile statului. Nu oamenii perfect onorabili folositi ca argument al reformei si expusi la televizor conduc partidul, tot Viorel Hrebenciuc si Miron Mitrea trag sforile.

PSD si-a pastrat intacta nu numai rezerva de cadre educata la scoala tranzitiei, cu master in numaratul oualor, ci si reflexele de partid-stat. Cruciada PSD condusa de Nicolae Vacaroiu impotriva „decadentului“ Institut Cultural Roman, ca si lupta de clasa a sefului PSD Braila cu directorul de teatru care a permis montarea unei piese „impudice“ dau masura mentalitatilor din partid. Reprimarea cu parghiile statului a libertatii de exprimare si impunerea cu forta a culturii oficiale fac parte din instrumentarul partidului-stat, experimentat in administratia Nastase pe mass-media.

Sub conducerea reformistului Mircea Geoana, parlamentarii social-democrati au blocat in parlament proiectele de consolidare a statului de drept. PSD a scos nomenclatura PCR din legea CNSAS, a amputat legea Agentiei Nationale de Integritate, i-a aparat cu