Judeţul Gorj e un fel de Românie “la roşu”, cu sate interminabile ce curg unele după altele, cârciumi pline la amiază şi nenumărate case începute şi neterminate, semn al exodului masiv către Italia şi Spania, ţările care finanţează constant visele românilor de a avea vilă cu etaj şi geamuri termopan. Prima oprire: comuna Băleşti, la doar câţiva kilometri de Târgu-Jiu. Mai toţi localnicii cunosc povestea familiei Giugelea şi vorbesc frumos de “domnu’ Columbeanu”, deşi puţini par a şti cu exactitate unde anume s-a ridicat măreţ columbeanitul.
1 /.
Actul I. Băleşti, mon amour
Sigur trebuie să trecem de “fântâna lui Coşbuc”, un fel de Mecca locală, şi să urmăm un drum de ţară. Surpriza este că, până la urmă, drumul cu pricina este de fapt o cărare pe câmp.
Casa construită de Construct Materia Columbeanu, aşa cum se cheamă firma sub a cărei umbrelă funcţionează fabrica lui Irinel, stă solitară în mijlocul unui teren deschis, populat de ciulini uscaţi. Casa are o porţiune tip “vagon”, finisată în mare grabă, despre care aflăm că e vechea construcţie în a cărei finalizare familia Giugelea speră de câţiva ani, dar şi o porţiune finală nouă, “ataşată” de muncitorii aduşi de miliardar. Câştigul de spaţiu adus prin bunăvoinţa afaceristului bucureştean e considerabil pentru o familie cu 14 copii: trei camere, plus instalaţiile sanitare necesare şi o centrală pe lemne finanţate de banii lui Irinel.
Patimi mediatice
Cornelia Giugelea ne întâmpină în faţa unui gard improvizat din sârmă, deschisă la vorbă, dar reticentă să ne dea voie înăuntru, nu cumva să facem la fel ca “doamna de la Bucureşti care a venit în primăvară să facă rău”. Până la urmă, nici nu mai intrăm în casă, rămânem în poartă să vorbim cu doamna Giugelea despre ajutorul primit, despre patimile mediatice prin care a trecut, dar mai ales despre locu