Vladimir Tismăneanu: "Comunismul şi fascismul au pretins că mântuiesc umanitatea, că au soluţia ideală pentru a construi comunităţi perfecte."

Tocmai această ambiţie a purificării absolute a fost expresia cea mai flagrantă a demonismului lor intrinsec. Tot ceea ce nu ţinea de proiectul ideologic definit drept ştiinţă quasi-revelată trebuie extirpat, eliminat, exterminat. Esenţa acestor sisteme era tocmai dezumanizarea „inamicului“, zămislirea prin geneza strict ideologică a unui „corp străin“ care trebuie distrus. Chiaburii, preoţii, aristocraţii, iată doar câteva categorii destinate de bolşevici nimicirii. La rândul lor, naziştii au identificat în figura mitică a evreului cauza aşa-zisei degenerări rasiale şi politice.

N. Steinhardt a scris pe larg despre natura totalitarismului. A ştiut că această formaţiune, cu diversele sale încarnări, este de fapt întemeiată pe o antireligie care falsifică cu diabolică perfidie distincţia dintre Bine şi Rău. Iată ce scria în „Jurnalul fericirii“: „Orişice religie care presupune ca obiecte ale cultului forţele nopţii şi străfundurile inconştientului ajunge neapărat la sfinţirea cruzimii sau a mlaştinei“. Înainte de a o fi citit pe Hannah Arendt, Steinhardt notează pe urmele lui Henri Massis: „Răul e banal, dezordinea e banală, excepţionale sunt lucrurile bune, însuşirile alese“ şi citează din proorocirea lui Isaia: „Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău, care spun că întunericul este lumină şi lumina întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceaţă şi dulceaţa în loc de amărăciune“. Concluzia, categoric opusă oricărui relativism moral, este de o diamantină precizie: „Orice salt dincolo de bine şi rău, orice ignorare a situaţiei noastre, dincolo de limita dintre omenesc şi divin, nu pot duce (Nietzsche, Stavroghin, Ivan Karamazov) decât la demenţă şi satanism“.

Experienţa carcerală l-a