Musee d’Orsay propune vizitatorilor o expoziţie dedicată măştii în arta secolelor XIX şi XX. Muzeul din vechea gară pariziană, destinat artei secolului al XIX-lea, expune o selecţie de măşti, realizate de pictori, sculptori sau arhitecţi. Semn al multor ritualuri religioase sau al plăcerilor lumeşti, masca însoţeşte istoria culturii umanităţii de la începuturi până în contemporaneitate. Sensurile ei sunt multiple, decodarea lor ţine de epocă, de habitudinile spirituale. Secolul al XIX-lea reînvie această tradiţie prin mai multe curente artistice.

Naturalismul, Simbolismul, Romantismul găsesc în mască fie ascunderea adevăratei personalităţi, fie posibilitatea de a exacerba, prin intermediul ei, neliniştea, erotismul obsedant, satira la adresa persoanelor sau a societăţii. O pleiadă de artişti – James Ensor, Edward Munch, Arnold Bocklin, Gauguin - sunt fascinaţi de valenţele ei estetice.

Descoperirea artei africane, cu toate totemurile ei, se adaugă mai vechiului interes pentru măştile teatrului No sau pentru cele populare ale Japoniei epocii Edo. În ultimul sfert al secolului al XIX-lea, orice obiect japonez cu măşti era obiect de colecţie, o categorie specială fiind Netsuke-urile, mici ornamente vestimentare tradiţionale.

Urmaşele Gorgonei

Tradiţia europeană a genului începe în antichitate. Pe de o parte prin mitologie, care va da Gorgona, masca prin excelenţă, reluată de-a lungul timpului de mulţi artişti, mai ales arhitecţi pentru decorurile „groteschi”, pe de altă parte prin teatru, care statuează două tipuri: masca veselă şi masca tristă.

Gorgona schimbă către sfârşitul secolului XIX percepţia asupra antichităţii greceşti, care devine din „fericita Arcadie”, sursă a supranaturalului şi forţelor terifiante. Fascinaţia pentru această latură naşte unele dintre imaginile lui Arnold Bocklin. Este