Dezgustator modul in care candidatii la uninominal incearca sa castige bunavointa electoratului. De la faptul ca le pasa de noi (ei zic, in general, la singular, "tine") la asigurarea ca numai la noi se gandesc, tot registrul unei ipocrizii cusute cu otgon este desfasurat pe strazile si ulitele oraselor si satelor ori pe soselele patriei pe care masinile, mari si mici, mai mult stau blocate decat circula. Nu e ceva nou. Nou e numai faptul ca vezi cate o pereche de ipochimeni, unul pentru Senat, altul pentru Camera, cum ne zambesc dulce si mai ales fals, doar-doar or sa ne fure votul de sub nas peste aproximativ doua saptamani. O sa spuneti ca acesta e jocul democratic, se practica si in alte tari, alt sistem mai bun de alegere nu avem. Nu contest, "democratia e cel mai rau sistem, in afara de toate celelalte".

Incercate pana acum, adaug eu. Numai ca, poate, imi ramane iluzia aceasta, in alte tari, pe alte meleaguri, candidatii, dupa ce sunt alesi mai fac ceva si pentru electoratul care le-a dat sau nu le-a dat votul, nu numai pentru ei si familiile lor, si clientii lor, si ai partidului lor. Poate ca nici acolo nu fac nimic pentru altii. Dar noi suntem datori sa ne gandim la ceea ce se intampla aici, indiferent de alegerile din, sa zicem, Franta. Din pacate si indiferent de cele din Statele Unite.

Spun din pacate, pentru ca am avut impresia, la recenta alegere de presedinte, ca votantii de-acolo chiar erau constienti de ceea ce fac, stiau sau credeau ca stiu de ce are nevoie America. Nu-i vorba, si alegatorul roman e sigur ca stie de ce are nevoie Romania. Dar stie mai intai de ce are nevoie el personal, tine cu unul care bate din gura mai bine decat altii, nu se uita la ce a facut acela inainte, nu-i pasa, prea adesea, cum si-a facut averea declarata, asta ca sa nu mai vorbim de cea nedeclarata.

Cat despre comportamentul candidatul