Muzeul Ţăranului Român prezintă o selecţie din opera mai puţin cunoscută a marelui pictor. Lucrările expuse provin, în cea mai mare parte, din colecţii particulare. Sunt desene, studii, acuarele dăruite de obicei de către artist prietenilor. Ideea de a organiza expoziţia în Sala “Irina Nicolau” este un gest delicat din partea specialiştilor muzeului de a aminti, de fapt, două personalităţi fără care instituţia nu ar fi existat. Cel puţin, nu în forma ei actuală.

Paşi într-un laborator de creaţie

Mai puţin obişnuită, selecţia este cu atât mai interesantă. Ea permite intrarea în “laboratorul de creaţie” al unui artist de obicei discret, iar pentru publicul larg este un prilej rar să descopere ce se află în spatele picturilor pe care le vede în expoziţii.

Desene, schiţe pentru stâlpi, pentru porţi, pentru atât de cunoscuţii prapuri sau pentru interiorele de biserici stau alături de însemnări privind organizarea muzeului. Poţi bănui întregul demers conceptual al naşterii acestei instituţii, citind, de exemplu, textul scris cu o peniţă fină, aceeaşi cu care trasează alături desene: “Un obiect e făcut pentru a acoperi o anume nevoie, cu un anumit scop, pentru o anumită întrebuinţare etc.

Obiectul făcut de civilizaţia tradiţională e un atelier deschis, viu, care faţă de obiectul produs de societatea industrială, obiectul anonim, mort, închis, are o întreagă zonă a existenţei prezentă în el”.

Onestitatea artistului

Studii, tratări secvenţiale ale unor subiecte ce permit vizitatorului să descopere devenirea marilor cicluri ale picturii lui Horia Bernea, de la urmărirea atentă a naturii, a detaliilor anatomice sau a peisajului la Dealurile din ce în ce mai epurate sau la temele legate direct de tema credinţei şi a morţii: Prapurii, Hrana, Catapeteasma, Coloana… Autenticitatea, sinceritatea