Teatrul Maghiar de Stat Cluj Trei surori de A. P. Cehov Regia: Tompa Gábor Decor: Andrei Both Costume: Carmencita Brojboiu Cu: Hatházi András, Györgyjakab Enikö, Skovrán Tünde, Kali Andrea, Kézdi Imola, Péter Hilda, Orbán Attila, Bogdán Zsolt, Bodolai Balázs, Biró József, Dengyel Iván, Molnár Levente, Sinkó Ferenc, Barkó György, Szücs Ervin, Kakuts Ágnes „La Moscova! La Moscova!“ –laitmotivul, litania şi prohodul tinereţii sufocate de provincia în care îşi risipesc viaţa Irina, Maşa şi Olga. Dacă visul capitalei salvatoare se dovedeşte o fantasmă, pentru regizorul Tompa Gabor mutarea la Moscova e citită în cheia ab-surdă, pentru că ne spune explicit în caietul de sală: „Trei surori vor cu tot dinadinsul să ajungă la Moscova şi, pentru că nu există nici un obstacol, nu se duc“. Ce e absurd în singura dramă scrisă de Cehov? Trei tinere femei trăiesc cu speranţa întîlnirii marii iubiri printre ofiţerii garnizoanei încartiruite în localitate, singurii parteneri demni de educaţia şi de aspiraţiile lor sociale. Cu toate că Irina, cea mai tînără, e curtată de doi ofiţeri, nu-l iubeşte pe nici unul, iar disputa se încheie tragic, cu moartea celui pe care urma să-l accepte de soţ, în absenţa altei oferte. Avem o primă dispariţie absurdă.Maşa se îndrăgosteşte nepotrivit, măritată fiind, de Verşinin, căsătorit şi el. O iubire inutilă, pentru care cei doi nici nu încearcă să lupte, devine astfel absurdă, contrazicînd legile naturii umane. Olga, cea mai mare dintre surori, îşi canalizează toată energia spre cariera didactică, care n-o satisface, însă. Andrei, fratele căsătorit, trăieşte coşmarul singurătăţii în cuplu, al ratării profesionale, îngropat de viu într-o familie devoratoare. Dacă o lume privată de semnificaţie şi de justificări este absurdă, atunci regizorul Tompa Gábor nu greşeşte cînd caută cheia spectacolului în absurd. Actul întîi debutează într-o notă