Mircea Mihăieş: "Obişnuiţi să gândim de-a-ndoaselea, scufundaţi în dispreţ şi aroganţă, vedem totul în negru şi intuim numai catastrofe."

Gândirea pozitivă e la noi ceva de ruşine, iar ideea că adversarul are fărâma lui de dreptate provoacă reacţii acut viscerale. Sondajele privind viitoarele alegeri indică doar pasiuni sterpe, viziuni contradictorii şi absenţa oricărui proiect valabil la nivel naţional. Egoismul e depăşit numai de ura faţă de aproape. Ne târşâim bezmetici printre cohorte de inamici, gata să le împlântăm cuţitul între omoplaţi şi uimiţi, la fiecare cotitură, că încă n-am fost înjunghiaţi noi înşine. Nu ştiu de unde vine această bolnăvicioasă neaşezare, de unde spaima şi oroarea că, dacă am trăi normal o săptămână întreagă, ne-am dezintegra şi n-ar mai rămâne nimic din sublima noastră românitate.

Aşa arată ţara în acest moment, aşa arată şi harta politică pe care-şi exersează baletul caraghios politicienii. Când vedete la televiziune sunt alde Stan-laptop, Badea ori Diaconescu-show, de ce să ne mirăm că Dan Voiculescu aspiră la preşedinţia Senatului? Cine e mai incompatibil cu această Românie deşucheată - Bogdan Olteanu, omul fără onoare, pe al cărui craniu lucesc tot mai des beculeţele montate de sinistra sa bunică, Ghizela, sau naivii (în curs de împuţinare) care-şi imaginează că putem intra în normalitate? Cine să aducă pacea în ţară, când vindicta pesedistă ia forme barbar-violente rostite de-un scrib confuz precum Răzvan Theodorescu? Regula jocului presupune în acest moment nimicirea fizică a adversarilor.

Nu văd decât o soluţie pentru ieşirea din acest coşmar populat cu televizoare, maculatură jurnalistică, demagogie, minciună, grosolănie şi dispreţ. L-am citat pe altminteri necitabilul şi ilizibilul Răzvan Theodorescu, pentru că acest supravieţuitor al infernului iliescian pare să fi devenit principalul purt